Skip to main content

Posts

Showing posts from September, 2010

Uscat- ruginiu !

Nimeni, de multe ori nu te intelege si doar singuratate-a e singura care parca ramane cu tine.
singur mergi si tot singur te intorci,
privind parca in gol Cerul indepartat.
intrebandu-te:
cine e in stare sa ma inteleaga?
un suflet trist si singuratic.
de multe ori, asemanandu-ma cu frunzele..
toamna, cazand parca ale nimanui in vantul rece!
si parca auzind o voce calda in
adiere rece...
soptind din indepartare,
nu esti singur dragul meu:
mereu, Eu am fost cu tine si
niciodata nu te-am lasat singur!
Am fost aici!
in tot ce tu vezi si simti,
in fosnetul de frunze uscate
si uitate de toti...
calcandu-le mereu in picioare in trecerea lor grabita!
Sunt in vantul rece al toamnei
si asteptand o inima inghetata de frigul de afara,
sa pot sa-i soptesc:
si Eu am fost singur!
uitat de toti cei pe care ii Iubesc cu tot ce sun.
pe un deal al singurata-ti rece!
uitat de propriul Tata,
dar, daca Eu nu plateam pretul in locul tau ?!
tu, ai fi ramas un pustiu,
desert fara boabe de nisip.
uitat chiar…

Dor de Cer !

' ohh,Cer..                                                          e un cuvant special pentru mine,
                                                           nu stiu cum tu iti imaginezi ca
                                                                o sa fie acolo,dar eu..
                                                               imi imaginez cam asa..
                                                          acolo o sa pot sa fac lucrurile,
                                          pe care aici pe pamant nu le'am putut face niciodata:
                                            vine o zi cand voi fi in fata Celui Prea Inalt si o sa
                                           am marea onoarea de a ingenunchea innaintea Lui..
                                                                    ce onoare!!!
                                             o sa simt in sfarsit cum e sa ingenuchezi din nou
                                                        dupa o peri…

Despartire !

Despartirea de cel iubit e grea, e ca un tren ce nu se mai intoarce
niciodata inapoi,
lasand in urma lui singuratate de
nedescris in cuvinte sarace..
ale unei inimii zdrobite de Iubire !
frunzele se desprind cu tristete
de pe crengile copacilor...
le e dor de calda
imbratisare a vantului,
ca si celor doua inimii triste de
primavara Iubirii lor...
doar Cineva, stie ce e despartirea !
El a fost lasat singur de propriul Tata.
singur intre Cer si pamantul, rece.
si doar El poate sa inteleaga cel mai
bine o poveste de Iubire,
durerea sfasietoare a unei Inimi.
cu temerile ei de neanteles
de multe ori de cei din jur,
de catre cei ce n-au cunoscut Dragostea-I.
jerfitoare a Celui mai mare Indragostit
dintre Indragostiti,
El a pus dragostea si armonia sa
locuiasca impreuna,
in doua Inimii diferite, dar !
adesea noi ranim Inimii si
le lasam singure,
in Trenul uitarii !


A. A. Popovici,