Wednesday 13 October 2010

Vers si o umbra !


 Cuvintele sunt ca o povara pe inima mea,
neputand fi rostite cu buzele.
doar un vers nerostit in cuvinte si
totusi fara sa imi dau seama compun cuvinte nerosrite cu buzele,
in trecerea mea prin versurile uitari.
de multe ori viata e un vers uitat,
care nu poate fi scrie in cuvinte simple...
este nevoie de daruire si pasiune,
pentru ca urmele pe care le lasi in urma ta.
vor fii pasi pentru cei ce vor veni dupa tine
si tot ce faci, spui si scri:
sunt cuvinte nerostite cu buzele tremurande..
de multe ori e nevoie de un singur guvant rostit cu Dragoste,
catre o inima trista si o umbra ce suspina...
prea putini sunt cei ce astazii,
rostesc cuvinte pline de Iubire unui suflet parasit!
majoritatea doar lovesc in umbra nevazuta
si zdrentuita din departare ce parea ca vine,
multi sunt cei care doar.
o umbra sunt pentru cei din jur
si uitati prin ultimele randuri ale scaunelor...
si totusi nimeni nu isi da seama,
ce pot a deveni niste umbre uitate pe undeva.
dar, Cel ce stie ce inseamna sa fii mereu in umbra,
si uitat de toti din jur.
e totusi Cineva ce stie ca si o umbra,
poate a deveni un instrument pentru.
a arata dragostea Celui ce a daruit totul
pentru fiecare dintre noi,
iar tot ce lasi in urma ta.
e doar un vers nerostit cu buzele !

- A. A. Popovici,

No comments:

Post a Comment