Cautandu-l printre frunze !



 Mergand pe aleei in aceea seara
racorosas de Noiembrei,
priveam cum cadeau frunzele in bataia
vantului rece de Iarna.
si un gand zise inimii mele:
ma duc sa-L caut pe Iubitul meu printre,
frunzele cazute si uitate ale Toamnei.
si intreband Cerul instelat:
copacii cu crengile lor maronii,
frunzele ruginii cazute pe jos
si uitate in vantul rece si trist.
unde, pot sa-L gasesc pe El?!
dintr-o data veni o ceata asa de deasa,
iar, eu de atata frig si asteptare.
mi-am imbratisat cu ambele mainii
trupul tremurand de frig,
un glas se auzi inlauntrul meu intreband;
de ce esti singura si trista ti-e inima ta?!
nu stiai ca Eu,
mereu sunt cu tine in fiecare moment,
din viata ta singuratica?
aici sunt!
gata a te imbratisa cu toata dragostea Mea,
Eu sunt langa tine!
in ceata serii reci si in bataia
unei aripii de vand dulce,
soptindu-ti: iubita Mea!
niciodata nu te voi parasi,
si singura nu esti.
aici in vantul rece si in fosnetul frunzelor,
chiar si aici Ma vei gasi.
asteptandu-te ca amandoi sa
ne luam Zborul catre Cerul instelat al serii !


- A. A. Popovici,

Comments