Skip to main content

Cerul m-a cheama !


 A fost un drum greu spre Cer, dar,azi!
am plecat de pe acest pamant
al suferintei si tristetei.
intr-o zi de Noiembrie cu razele soarelui calde,
Cel Prea Inalt m-a chemat la El.
in sfarsit sa-L intalnesc pe Cel
prea Iubit de inima mea,
te-am lasat pamantule de lacrimii!
m-am nascut pentru un scurt timp,
pentru o misiune.
de a spune si la alti despre Dragostea Lui,
si a arata putin din suferintele Lui.
ohhh! omule, Cerul te cheama sa te
intoarci la El cat mai este
inca un azi pentru tine!
El inca te asteapta sa te intorci la pieptul Lui,
e gata a te imbratisa...
si soptindu-ti la ureche cu blandete,
in sfarsit te-ai intors,
Acasa copilul meu drag!
mult te-am asteptat sa te intalnesc,
si sa iti spun cat de mult Te-am Iubit.
viata Mea pentru tine Mi-am dat-o la Cruce!
ca tu sa poti avea parte de bucuria Cerului,
desi drumul tau pana aici a fost.
plin de spinii si durere,
nu se poate compara cu Fericirea,
de a ma vedea pe Mine copilul meu!
o floare ai fost pe acest pamant,
ca sa raspandesti Mireasma Mea de Iubire.
printre cei din jurul tau,
marturisind ca Eu sunt unicul Dumnezeu!
si la sfarsitul pasilor tai,
ai spus doar atat:
Tata!!
am sfarsit urma pasilor mei pe acest drum de durere si
lacrimii, in sfarsit sunt Acasa cu Tine.
pentru o Eternitate,
dragul meu, Isus!



                                                     - A. A. Popovici,

.... pentru Matusa mea,
   care Domnul a luat-o Acasa !

Comments

Popular posts from this blog

Prieten de toamnă !

Mi-au murit speranțele în mine însămi . Nu există moarte fără bucuri și nici vise mari atunci cănd nu ai credință ! Oare cum are liniștea în naivitatea lui ? Durerea este cea mai puternică armă în schimbarea unei vieți ! Groaza dureri întotdeauna va fi o inimă veche ! Îmi vei rămane un prieten de toamnă ce totuși , în lumina unei sclipiri aievea vis . Mi-sa obișnuit inima în bătăile lente alei iubirii inexistente încă , am de împărțit o dragose și un drum de urmat ...care poate niciodată nu te va chema în pragul ei ! Obosită îmi este o ființă ce mai are dorințe și speră în toamna frunzelor căzute . Puterea mi-se pierde în șoaptele ce deschid zăvorul unei uși nevăzute ! Aici rămâne fereastra dimineții ca vântul ce nu anunță boarea reveniri , pentru că te așteaptă iubitul vieții eterne . Dacă exiști undeva , vezi să vi pentru că stacojiul te va întampina în ființa mea !? Să descopăr misterul unui foșnet de frunze unde lumea mea se desface în bucăți mici de inimă crăpată . Universul tău …

Mântuire dulce,.

Un glas mi-a rămas din Tine ! De ce mai respir ? Mântuire dulce, mai iubești ?! În mine sunt lacrimi . Aici,! .......... Îmi este rămășița sufletului . Oare mai respir , Mântuirea Ta dulce ? Atunci când, Inima mi-se desprinde De trup în durere .? Al Lui va fi umbra mea . Mai este ea dulce atunci ? În mâini îmi țin cerșitele cuvinte , Acolo nerostite, ce vor rămâne ? Lasă să ardă suspinul în răni ! Târzii sunt orele trecătoare .

                                                                                   - A. A. Popovici,

. .. din mine

Lasă-mă să te iubesc mâine pentru că azi este târziu . Nu mai știu să cred în speranța nădejdi ! Ca briza unui vânt așa este cuvântul lui Isus ! Când știi ce vrei de la viață doar atunci vei fi o binecuvântare pentru alți ! Liniștea cu Dumnezeu este izvorul unei nesecate iubirii ! Nu îți irosi mântuirea pe lucruri de nimic . Speranțele Lui în bătaia nebună după sufletul tău sunt ca iubirea veșnică a inimii ce așteaptă ! Mai visează ființă ce dorești călătoria amurgului . Exist într-un loc bizar ce taina sufletului o despică . Valul mării zvârcolește târzia liniște, acel suspin ! Flămândă îmi este boarea vieții Doamne, oare așternutul rugăciuni va mângâia durerea zbuciumată a minți mele ? El și tu ești sensibil atâta vreme cât timpul a oprit în loc freamătul aspru al înghețului . Aștern propoziți neterminate pentru că vreau să cred că dincolo de cuvinte există ceva măreț de iubit ! Mi-se cutremură în mine prietenia dulce ce am dorit-o ca pe un drum melodios . Undeva atunci, tu vei fi …