Skip to main content

Lupta inimii !


Incearca sa lupti chiar
si cand nu mai ai putere in tine,
cand nimeni nu iti vede durerea din ochii tai
si lacrimii arzand de dor,
doar lupta!
Pentru ca vine o zi cand acea lacrima,
iti va fi stearsa de catre insusi Imparatul Iubiri.
Lupta si iar lupta, pentru Cer,
pana acolo incat durerea din pieptul tau se va
risipi in ceata serii reci...
Lupta desi nu intelegi ce se intampla in launtrul tau
si in cuvinte nu ai cum sa spui durerea ta.
numai Cerul te intelege cu adevarat,
pentru ca si El...
A daruit pe Cel care a luptat pentru inima ta trista,
daruindu-ti Iubirea adevarata ca sa o cunosti prin El.
Prin felul Lui de a fi, prin viata Lui de daruite
si a arata tuturor Dragostea Lui pentru ei,
insasi intreaga Lui fiinta daruind-o pentru
un suflet pustiu si gol, ca al tau.
Iar, cand aceasta lupta se va sfarsi
de chin si durere, doar atunci!
vei intelege,
de ce a trebuit sa lupti cu atata greu.
dar, pana atunci...
Nu uita ca aceasta lupta trebuie sa o sfarsesti
cu bine pentru,
acea zi a intalnirii tale cu El.
Si pana atunci doar,
lupta pentru Cerul instelat de dor arzand !

                                                                              - A. A. Popovici,

Comments

Popular posts from this blog

Prieten de toamnă !

Mi-au murit speranțele în mine însămi . Nu există moarte fără bucuri și nici vise mari atunci cănd nu ai credință ! Oare cum are liniștea în naivitatea lui ? Durerea este cea mai puternică armă în schimbarea unei vieți ! Groaza dureri întotdeauna va fi o inimă veche ! Îmi vei rămane un prieten de toamnă ce totuși , în lumina unei sclipiri aievea vis . Mi-sa obișnuit inima în bătăile lente alei iubirii inexistente încă , am de împărțit o dragose și un drum de urmat ...care poate niciodată nu te va chema în pragul ei ! Obosită îmi este o ființă ce mai are dorințe și speră în toamna frunzelor căzute . Puterea mi-se pierde în șoaptele ce deschid zăvorul unei uși nevăzute ! Aici rămâne fereastra dimineții ca vântul ce nu anunță boarea reveniri , pentru că te așteaptă iubitul vieții eterne . Dacă exiști undeva , vezi să vi pentru că stacojiul te va întampina în ființa mea !? Să descopăr misterul unui foșnet de frunze unde lumea mea se desface în bucăți mici de inimă crăpată . Universul tău …

Mântuire dulce,.

Un glas mi-a rămas din Tine ! De ce mai respir ? Mântuire dulce, mai iubești ?! În mine sunt lacrimi . Aici,! .......... Îmi este rămășița sufletului . Oare mai respir , Mântuirea Ta dulce ? Atunci când, Inima mi-se desprinde De trup în durere .? Al Lui va fi umbra mea . Mai este ea dulce atunci ? În mâini îmi țin cerșitele cuvinte , Acolo nerostite, ce vor rămâne ? Lasă să ardă suspinul în răni ! Târzii sunt orele trecătoare .

                                                                                   - A. A. Popovici,

. .. din mine

Lasă-mă să te iubesc mâine pentru că azi este târziu . Nu mai știu să cred în speranța nădejdi ! Ca briza unui vânt așa este cuvântul lui Isus ! Când știi ce vrei de la viață doar atunci vei fi o binecuvântare pentru alți ! Liniștea cu Dumnezeu este izvorul unei nesecate iubirii ! Nu îți irosi mântuirea pe lucruri de nimic . Speranțele Lui în bătaia nebună după sufletul tău sunt ca iubirea veșnică a inimii ce așteaptă ! Mai visează ființă ce dorești călătoria amurgului . Exist într-un loc bizar ce taina sufletului o despică . Valul mării zvârcolește târzia liniște, acel suspin ! Flămândă îmi este boarea vieții Doamne, oare așternutul rugăciuni va mângâia durerea zbuciumată a minți mele ? El și tu ești sensibil atâta vreme cât timpul a oprit în loc freamătul aspru al înghețului . Aștern propoziți neterminate pentru că vreau să cred că dincolo de cuvinte există ceva măreț de iubit ! Mi-se cutremură în mine prietenia dulce ce am dorit-o ca pe un drum melodios . Undeva atunci, tu vei fi …