Skip to main content

Apus portocaliu !


Priveam in departare un apus portocaliu
si am inteles ca dincolo de frumoaselei culorii.
ce colorau zarea intr-un curcubeu sclipitor,
se ascundea un suspin ne grait
iar, acel suspin ne spus in cuvinte.
era Cineva!
care ma privea din inaltimea Cerului cu o Iubire
calda, spunandu-mi:
prin vantul rece de Noiembrie,
in culorii jucause scaldate in razele serii.
Toamna inimii tale e fericirea de pe buze,
fluturii jucandu-se prin firele de iarba uscate si,
asezandu-se pe fruntea mea.
cu un sarut dulce a Celui asteptat,
mi-am dat seama ca El.
e in toate frumusetile pe care noi,
adesea, nu ne facem timp sa vedem Maretia
si Dragostea Lui pentru noi!
uitand ca El e vocea ce ne sopteste dulce
din zarea aceea departata.
si frunzele cazute pe aleei,
sunt binecuvantarile uitate de cei mai multi.
lasate in vuetul vantului ce sopteste din departare:
mereu, voi fii aici pentru tine!
chiar si in aceste frunze uscate si portocali,
ale Cerului binecuvantarii.
ne pretuite si uitate de cei pe care,
viata Mea, mi-am dat-o pentru ei!
acel apus in culorii de un portocaliu rosiatic de pe Cer.
sunt, fericirile ne gasite de inima mea trista,
ridicandu-mi ochii catre Cerul instelat
de un albastru inchis,
cu perle sclipitoare pe el.
o voce spuse bland inimii mele:
in apusul portocaliu,
pe care Il privesti acum!
sunt ale Cerului binecuvantarii pe care ochii tai nu le-au
vazut inca, dar.
intr-o zi vei vedea frunze cazand pe finta ta,
si alcele frunze sunt.
cuvinte ne scrise de Iubire si
fericire pentru tine,
pe care El insusi le scrie pe aceste frunze
si pe apusul Cerului portocaliu!


- A. A. Popovici,

Comments

Popular posts from this blog

Mântuire dulce,.

Un glas mi-a rămas din Tine ! De ce mai respir ? Mântuire dulce, mai iubești ?! În mine sunt lacrimi . Aici,! .......... Îmi este rămășița sufletului . Oare mai respir , Mântuirea Ta dulce ? Atunci când, Inima mi-se desprinde De trup în durere .? Al Lui va fi umbra mea . Mai este ea dulce atunci ? În mâini îmi țin cerșitele cuvinte , Acolo nerostite, ce vor rămâne ? Lasă să ardă suspinul în răni ! Târzii sunt orele trecătoare .

                                                                                   - A. A. Popovici,

Perhaps or maybe ?

I like pain age of me ,.
Why do you need love ?
Future is dark for me .
My path in life is alone ?
He is my history .
You let go of your dream ?
Like a life in death !
Do heaven felt your soul ?
Just like all is over .
Now I see the steps ?
Clouds go like cold sky !
Don't fight alone do you ?
Return your heart again.
As in a lonely breath ?!
Perhaps or maybe ?



- A. A. Popovici,

Road of writing ,,,.

Writing is my lover, dreaming alone . I write, so I can not forget my loneliness road in life ! Your own fashion, write all you feel ? Mood is just you, art is yourself ?. When your life is reading books all day !. Do you know what's gonna happen if you love to much the books,  you will wake up and they will make your dream come true someday ?! I want to be there where the books are and dream of magic !!! Did you feel the pain of books ? When the pain is so big I write and give everythig that I have in me ! I can not show you my true feelings because I like to play with words . Poetry of a season isn't a happiness if you don't dream it ! It was yesterday about a book that will be my only true lover friend! When you don't have ideas,  you make them with what you have like the art that is inside you ! Writing is all that a writer can have sometimes in life ! I write because that's the real me, just the way I am . Writing is joy and sadness to ...but , Words are not …