Skip to main content

Apus portocaliu !


Priveam in departare un apus portocaliu
si am inteles ca dincolo de frumoaselei culorii.
ce colorau zarea intr-un curcubeu sclipitor,
se ascundea un suspin ne grait
iar, acel suspin ne spus in cuvinte.
era Cineva!
care ma privea din inaltimea Cerului cu o Iubire
calda, spunandu-mi:
prin vantul rece de Noiembrie,
in culorii jucause scaldate in razele serii.
Toamna inimii tale e fericirea de pe buze,
fluturii jucandu-se prin firele de iarba uscate si,
asezandu-se pe fruntea mea.
cu un sarut dulce a Celui asteptat,
mi-am dat seama ca El.
e in toate frumusetile pe care noi,
adesea, nu ne facem timp sa vedem Maretia
si Dragostea Lui pentru noi!
uitand ca El e vocea ce ne sopteste dulce
din zarea aceea departata.
si frunzele cazute pe aleei,
sunt binecuvantarile uitate de cei mai multi.
lasate in vuetul vantului ce sopteste din departare:
mereu, voi fii aici pentru tine!
chiar si in aceste frunze uscate si portocali,
ale Cerului binecuvantarii.
ne pretuite si uitate de cei pe care,
viata Mea, mi-am dat-o pentru ei!
acel apus in culorii de un portocaliu rosiatic de pe Cer.
sunt, fericirile ne gasite de inima mea trista,
ridicandu-mi ochii catre Cerul instelat
de un albastru inchis,
cu perle sclipitoare pe el.
o voce spuse bland inimii mele:
in apusul portocaliu,
pe care Il privesti acum!
sunt ale Cerului binecuvantarii pe care ochii tai nu le-au
vazut inca, dar.
intr-o zi vei vedea frunze cazand pe finta ta,
si alcele frunze sunt.
cuvinte ne scrise de Iubire si
fericire pentru tine,
pe care El insusi le scrie pe aceste frunze
si pe apusul Cerului portocaliu!


- A. A. Popovici,

Comments

Popular posts from this blog

Prieten de toamnă !

Mi-au murit speranțele în mine însămi . Nu există moarte fără bucuri și nici vise mari atunci cănd nu ai credință ! Oare cum are liniștea în naivitatea lui ? Durerea este cea mai puternică armă în schimbarea unei vieți ! Groaza dureri întotdeauna va fi o inimă veche ! Îmi vei rămane un prieten de toamnă ce totuși , în lumina unei sclipiri aievea vis . Mi-sa obișnuit inima în bătăile lente alei iubirii inexistente încă , am de împărțit o dragose și un drum de urmat ...care poate niciodată nu te va chema în pragul ei ! Obosită îmi este o ființă ce mai are dorințe și speră în toamna frunzelor căzute . Puterea mi-se pierde în șoaptele ce deschid zăvorul unei uși nevăzute ! Aici rămâne fereastra dimineții ca vântul ce nu anunță boarea reveniri , pentru că te așteaptă iubitul vieții eterne . Dacă exiști undeva , vezi să vi pentru că stacojiul te va întampina în ființa mea !? Să descopăr misterul unui foșnet de frunze unde lumea mea se desface în bucăți mici de inimă crăpată . Universul tău …

Mântuire dulce,.

Un glas mi-a rămas din Tine ! De ce mai respir ? Mântuire dulce, mai iubești ?! În mine sunt lacrimi . Aici,! .......... Îmi este rămășița sufletului . Oare mai respir , Mântuirea Ta dulce ? Atunci când, Inima mi-se desprinde De trup în durere .? Al Lui va fi umbra mea . Mai este ea dulce atunci ? În mâini îmi țin cerșitele cuvinte , Acolo nerostite, ce vor rămâne ? Lasă să ardă suspinul în răni ! Târzii sunt orele trecătoare .

                                                                                   - A. A. Popovici,

. .. din mine

Lasă-mă să te iubesc mâine pentru că azi este târziu . Nu mai știu să cred în speranța nădejdi ! Ca briza unui vânt așa este cuvântul lui Isus ! Când știi ce vrei de la viață doar atunci vei fi o binecuvântare pentru alți ! Liniștea cu Dumnezeu este izvorul unei nesecate iubirii ! Nu îți irosi mântuirea pe lucruri de nimic . Speranțele Lui în bătaia nebună după sufletul tău sunt ca iubirea veșnică a inimii ce așteaptă ! Mai visează ființă ce dorești călătoria amurgului . Exist într-un loc bizar ce taina sufletului o despică . Valul mării zvârcolește târzia liniște, acel suspin ! Flămândă îmi este boarea vieții Doamne, oare așternutul rugăciuni va mângâia durerea zbuciumată a minți mele ? El și tu ești sensibil atâta vreme cât timpul a oprit în loc freamătul aspru al înghețului . Aștern propoziți neterminate pentru că vreau să cred că dincolo de cuvinte există ceva măreț de iubit ! Mi-se cutremură în mine prietenia dulce ce am dorit-o ca pe un drum melodios . Undeva atunci, tu vei fi …