Skip to main content

Esti cel mai frumos !


 Imparatul a intrebat,
din multimea aceea de oaste;
cine este vrednic sa se castoreasca cu aceasta fata?
si privind in departare in sala imensa a incaperi,
nu gasise pe nimeni care sa fie gata!
apoi, privirile Sale cazura pe chipul unui barbat,
dintr-o mare multime El pasi in inainte!
pasii Lui erau fermi si hotarati in acelasi timp,
spuse cu glasul ce parea ca vine din inima Lui;
plina de iubire pentru ea, Eu!
voi fii acela, Imparate!
gata sunt!
zise Printul Rasaritului!
iar El pasi spre ea cu pasi siguri
si cu ochii plini de dragoste,
o privii cu blandete!
Ii spuse incetisor:
sunt gata a-Ma darui tie cu tot ce sunt,
Draga mea Printesa!
inima ei incepu sa bata cu putere la auzirea acestor cuvinte.
niciodata nimeni nu o numise Printesa!
buzele ei tremutau si toata fiinta ei,
prinse viata si bucurie!
intreaga ei viata fusese mereu cu capul plecat,
nimeni nu o privise vreodata cu atata Iubire!
pentru ca infatisarea ei nu era placuta.
mereu era trista desi,
nimeni nu putea sa vada asta,
doar inima ei stie ce e suferinta!
acum, privirea ei privi acei ochii calzi,
ea, o fata nepretuita in ochii celor din jur, dar acum!
in sclipirea ochiilor Lui,
ea gasi pacea si fericirea inimii ei!
ingenunchie inaintea Lui,
cu vocea ei blanda Ii spuse:
niciodata nimeni nu imi spuse cuvinte atat de dulci,
si tu un Print al Rasaritului...
ai vazut ceva de valoare in mine?
cand, ceilalti nimic bun nu au gasit.
El, ii intinse mana Lui si ii puse un Inel, pe deget!
ca semn al dragoste Lui pentru ea.
suspinele ei sau sfarsit, iar,
lacrimile de trisrete...
niciodata nu vor mai cadea din ochii ei!
pentru ca El,
va fi langa ea ca sa-i stearga fiecare,
lacrima a ei, cu mana Lui calda!
ridicandu-si capul catre El,
ea ii sopti bland:
esti Cel mai Frumos!
drag meu Print al Rasaritului!


- A. A. Popovici,

Comments

Popular posts from this blog

Prieten de toamnă !

Mi-au murit speranțele în mine însămi . Nu există moarte fără bucuri și nici vise mari atunci cănd nu ai credință ! Oare cum are liniștea în naivitatea lui ? Durerea este cea mai puternică armă în schimbarea unei vieți ! Groaza dureri întotdeauna va fi o inimă veche ! Îmi vei rămane un prieten de toamnă ce totuși , în lumina unei sclipiri aievea vis . Mi-sa obișnuit inima în bătăile lente alei iubirii inexistente încă , am de împărțit o dragose și un drum de urmat ...care poate niciodată nu te va chema în pragul ei ! Obosită îmi este o ființă ce mai are dorințe și speră în toamna frunzelor căzute . Puterea mi-se pierde în șoaptele ce deschid zăvorul unei uși nevăzute ! Aici rămâne fereastra dimineții ca vântul ce nu anunță boarea reveniri , pentru că te așteaptă iubitul vieții eterne . Dacă exiști undeva , vezi să vi pentru că stacojiul te va întampina în ființa mea !? Să descopăr misterul unui foșnet de frunze unde lumea mea se desface în bucăți mici de inimă crăpată . Universul tău …

Mântuire dulce,.

Un glas mi-a rămas din Tine ! De ce mai respir ? Mântuire dulce, mai iubești ?! În mine sunt lacrimi . Aici,! .......... Îmi este rămășița sufletului . Oare mai respir , Mântuirea Ta dulce ? Atunci când, Inima mi-se desprinde De trup în durere .? Al Lui va fi umbra mea . Mai este ea dulce atunci ? În mâini îmi țin cerșitele cuvinte , Acolo nerostite, ce vor rămâne ? Lasă să ardă suspinul în răni ! Târzii sunt orele trecătoare .

                                                                                   - A. A. Popovici,

. .. din mine

Lasă-mă să te iubesc mâine pentru că azi este târziu . Nu mai știu să cred în speranța nădejdi ! Ca briza unui vânt așa este cuvântul lui Isus ! Când știi ce vrei de la viață doar atunci vei fi o binecuvântare pentru alți ! Liniștea cu Dumnezeu este izvorul unei nesecate iubirii ! Nu îți irosi mântuirea pe lucruri de nimic . Speranțele Lui în bătaia nebună după sufletul tău sunt ca iubirea veșnică a inimii ce așteaptă ! Mai visează ființă ce dorești călătoria amurgului . Exist într-un loc bizar ce taina sufletului o despică . Valul mării zvârcolește târzia liniște, acel suspin ! Flămândă îmi este boarea vieții Doamne, oare așternutul rugăciuni va mângâia durerea zbuciumată a minți mele ? El și tu ești sensibil atâta vreme cât timpul a oprit în loc freamătul aspru al înghețului . Aștern propoziți neterminate pentru că vreau să cred că dincolo de cuvinte există ceva măreț de iubit ! Mi-se cutremură în mine prietenia dulce ce am dorit-o ca pe un drum melodios . Undeva atunci, tu vei fi …