Skip to main content

Esti cel mai frumos !


 Imparatul a intrebat,
din multimea aceea de oaste;
cine este vrednic sa se castoreasca cu aceasta fata?
si privind in departare in sala imensa a incaperi,
nu gasise pe nimeni care sa fie gata!
apoi, privirile Sale cazura pe chipul unui barbat,
dintr-o mare multime El pasi in inainte!
pasii Lui erau fermi si hotarati in acelasi timp,
spuse cu glasul ce parea ca vine din inima Lui;
plina de iubire pentru ea, Eu!
voi fii acela, Imparate!
gata sunt!
zise Printul Rasaritului!
iar El pasi spre ea cu pasi siguri
si cu ochii plini de dragoste,
o privii cu blandete!
Ii spuse incetisor:
sunt gata a-Ma darui tie cu tot ce sunt,
Draga mea Printesa!
inima ei incepu sa bata cu putere la auzirea acestor cuvinte.
niciodata nimeni nu o numise Printesa!
buzele ei tremutau si toata fiinta ei,
prinse viata si bucurie!
intreaga ei viata fusese mereu cu capul plecat,
nimeni nu o privise vreodata cu atata Iubire!
pentru ca infatisarea ei nu era placuta.
mereu era trista desi,
nimeni nu putea sa vada asta,
doar inima ei stie ce e suferinta!
acum, privirea ei privi acei ochii calzi,
ea, o fata nepretuita in ochii celor din jur, dar acum!
in sclipirea ochiilor Lui,
ea gasi pacea si fericirea inimii ei!
ingenunchie inaintea Lui,
cu vocea ei blanda Ii spuse:
niciodata nimeni nu imi spuse cuvinte atat de dulci,
si tu un Print al Rasaritului...
ai vazut ceva de valoare in mine?
cand, ceilalti nimic bun nu au gasit.
El, ii intinse mana Lui si ii puse un Inel, pe deget!
ca semn al dragoste Lui pentru ea.
suspinele ei sau sfarsit, iar,
lacrimile de trisrete...
niciodata nu vor mai cadea din ochii ei!
pentru ca El,
va fi langa ea ca sa-i stearga fiecare,
lacrima a ei, cu mana Lui calda!
ridicandu-si capul catre El,
ea ii sopti bland:
esti Cel mai Frumos!
drag meu Print al Rasaritului!


- A. A. Popovici,

Comments

Popular posts from this blog

Mântuire dulce,.

Un glas mi-a rămas din Tine ! De ce mai respir ? Mântuire dulce, mai iubești ?! În mine sunt lacrimi . Aici,! .......... Îmi este rămășița sufletului . Oare mai respir , Mântuirea Ta dulce ? Atunci când, Inima mi-se desprinde De trup în durere .? Al Lui va fi umbra mea . Mai este ea dulce atunci ? În mâini îmi țin cerșitele cuvinte , Acolo nerostite, ce vor rămâne ? Lasă să ardă suspinul în răni ! Târzii sunt orele trecătoare .

                                                                                   - A. A. Popovici,

Perhaps or maybe ?

I like pain age of me ,.
Why do you need love ?
Future is dark for me .
My path in life is alone ?
He is my history .
You let go of your dream ?
Like a life in death !
Do heaven felt your soul ?
Just like all is over .
Now I see the steps ?
Clouds go like cold sky !
Don't fight alone do you ?
Return your heart again.
As in a lonely breath ?!
Perhaps or maybe ?



- A. A. Popovici,

Road of writing ,,,.

Writing is my lover, dreaming alone . I write, so I can not forget my loneliness road in life ! Your own fashion, write all you feel ? Mood is just you, art is yourself ?. When your life is reading books all day !. Do you know what's gonna happen if you love to much the books,  you will wake up and they will make your dream come true someday ?! I want to be there where the books are and dream of magic !!! Did you feel the pain of books ? When the pain is so big I write and give everythig that I have in me ! I can not show you my true feelings because I like to play with words . Poetry of a season isn't a happiness if you don't dream it ! It was yesterday about a book that will be my only true lover friend! When you don't have ideas,  you make them with what you have like the art that is inside you ! Writing is all that a writer can have sometimes in life ! I write because that's the real me, just the way I am . Writing is joy and sadness to ...but , Words are not …