'* M-a invaluit adancul nevazut,
ce strapungea zarea in nisipul uscat...
Fiinta mea tanjea dupa o noua robie,
asteapta schimbarea in linistita tacuta.
Pustiu imi era sufletul,
ce intr-o zi a intalnit,
o promisiune intunecata de griji !
In El am o noua robie,
dincolo de soapta tacerilor ,
un drum fara urme de pasi...
Nimic nu este sfaramat in El si totusi,
robia e o bucurie ce mereu e ascunsa,
in durerile Lui, fara glas !
Umbra aerului Sau,
e robia inimii mele,
ce nu isi gaseste cuvinte...
Indoielile au fost lipite de duhul meu dar azi,
in robia Ta am gasit,
cantecul liber al suferintelor Tale.
Astept, robia ta Domnul meu !
- A. A. Popovici,
