Saturday 20 December 2014

Cenușa Împăratului !.




Am îngropat fericirea într-o așteptare cenușie!
În ruinele adânci ale Iadului, 
îmi este sufletul.
Cenușa ființei mele e tristă, 
ca o voce ce strigă în noapte...
Peretele cântă în întunericul ce a dispărut, 
fără glas !
O dragoste ascunsă în adânc.
Sufletul îmi aruncă pietre, 
ca un pustiu ce nu există!
Sfințenia minții e un gunoi ce arde, 
fără cărbunele fierbinte al existenței...
În genunchi este rânjetul inimii, 
ce mereu cere o minune!
Furtuna vine ca un val de fericire, 
săpat pe o stradă eternă, 
făptura Lui nu mai are nici un strop,
de credință în cel Viu!!!.
Închis luminează flăcările înselătoare, 
ce par un curcubeu veșnic...
Tunetele plăcute ne încântă așteptarea și 
adevărul nu mai sparge plăcerea clipei!
Distrugerea va vine ca o pisică blândă, 
o clipă a înfrâgeri ce sosește.
Șapte se apropie, 
stelele și potirele vor fi gata, 
ce se vor aruncate în văzduhul bisericilor!
Împăratul Sfânt e gata să-și ia orașele, 
ca niște globulețe plăcute la înfățișare și 
putrede pe din lăuntru.
Speranța și din cenușa va răsări dar...........
Cine e gata ? Să ia aminte!!


                                 - A. A. Popovici,






No comments:

Post a Comment