Chipuri ce imbatranesc pe fete de femei si mame,
masti rigide a aniilor ce trec ca un sunet de asteptare.
Un strop de alinare a inimii,
ce univers de bucurie ar fi familia daca...
Mama ar fi mai mult decat pretuita,
nu uitata si neglijata- trista si parasita!
Fi respectul ce ea il doreste in suflet tainic,
in loc de cuvinte dureroase ce sunt aruncate in fiinta ei!
Copii ar fi mai mult decat poveri,
ce le purtam pe brate,
zambet ceresc- eternitate a vesniciei!
Fi o fericire a maretei rasplatici, binecuvantarea ce intr-o zi,
va straluci in coroana de lacrimi ce ai trudit-o o viata.
Femeia ar fi mai mult decat,
o placere pentru barbatul ei,
sentimente fatarnice- dragoste din cenusa!
Fi bratul puternic ce ea il imbratiseaza,
in loc de o privire aruncata cu ura.
Sotia nu este iubita, doar intr-o zi de sarbatoare,
ce adoua zi a disparut in nestinta undeva departe-
ce a fost candva.
De ce, ne amintim de un gest de dragoste,
pentru mamele si femeile-
ce raman uitate intr-un colt intunecat,
flori ce vor fi daruite prea tarziu ?______
- A. A. Popovici,
No comments:
Post a Comment