Skip to main content

Posts

Showing posts from September, 2015

He makes !

He makes, even you don't believe in it! He makes, even when streght is gonne.
He makes, even the breath you breathe stops!
He makes, even when the joy is a burden.
He makes, but even for me?

He makes, even for you something.
He makes, even when leaves are falling!
He makes, even hope dies in me.
He makes, even when I can't pray for it!
He makes, oh how can I be happy?

He makes, even all things good.
He makes, even when it's hard waiting!
He makes, even now when it has began.
He makes, even when all is darkness!
He makes, will I be strong for it?

He makes, even a home where there is none.
He makes, even emotions to be still!
He makes, even a tremble body strong.
He makes, even authority stand down!
He makes, can I fight for His cause?
He makes, His words come to life.
He makes, don't be afraid my heart!.


                                                   - A. A. Popovici,

                                                                                      ______and, it…

Privire blondă •.

O privire blondă mi-a zâmbit azi! Statura înaltă îi dădea pacea firavă,  aceea ce era în el.  Atitudinea timidă îi lumina ființa,  ca o propozițe ce era nerostită.  Calde îi erau gesticulările,  în ceea ce atingea din jurul lui.  O dragoste liniștită,  ce o simțeai în mersul lui elegant. Bunătatea îi era darul cel mai de preț,  în dăruirea aproapelui de lângă el!  Imaginea plăcută a memoriei va rămâne,  aceea ce sunt persoanele de lângă noi...

                                          - A. A. Popovici,

Către tine!

" Către tine, vine Mirele cu urmele reci și goale dar El, vine!  Grea i-a fost înaintarea, sugrumată de apăsare a fost ființa Lui.  Durerea se zbate în mâinele și picioarele Lui,  ca un strigăt ce sa sfârșit- pală a timpului!  Sunetul fluerului șueră ca un vând, în agonia lungă.  Turma inimilor e nevăzută în zarea îndepărtată,  toiagul Lui sângeră de atâta așteptare adâncă!  Totuși, El vine- pe stâncile goale va găsi El oare,  iubirea cea aruncată în valea lacrimilor?  Pieptul lui e gol de suferința pruncilor lui,  ce varsă și ultima picătură de alinare a sufletelor lor, în groaza eternă.  Corzile melodiei veșnice încă cântă în tăcerea neauzită,  ce parcă se rup una câte una pe duhul tău închis!   Vine, obscuritatea Lui ce nu o simți, cu blândai mână de Tată.  Târziu, vei rămâne afară și înghițit de mâinile bătrâne ale infernului dacă-  nu vei striga ca urletul sfințeniei ce vine!!!


                                               - A. A. Popovici,

Mormântul zâmbetului !

Alb și negru sunt drumurile ce ridică inima către bucurie dar,  și sufletul îl aruncă sfărâmat în pucăți de lut!  Zâmbetu mormântului gol ce,  sclipește pe pleoapele chipului ascuns.  Durerea frântă pe buzele șterse ale timpului greu!  Lupta este ca un mănunchi ,  ce niciodată nu se leagă într-un buchet.  În umbrele acestei vieții,  unde alunecarea unei virtuți este sigură!.  Pierde, așteptarea rece ce încă nu se vede!  Goală e pacea ce tânjește în urma fericiri.  Întunericul s-a așternut pe ființa plină de zâmbete,  străine sunt lingușirile limbi!


- A. A. Popovici,


Emoția •

Va rămâne îmbrățișarea florilor,  ca sub tăcerea sugrumată a liniștei de ieri!  Mai pustiu e așteptarea bunului simț.  Emoția e monologul ce arde,  plăcerea nemișcată a sufletului.  Torturat e brațul întins în final!  Panicată este privirea ce s-a oprit în locul interzis.  Stăpânirea doare în mijlocul libertăți- imaginare!  Valul roșu se așterne între nădejde și disperate,  ce vine- ca o blândă înfățișare ștearsă.  Umilă și dulce e iubirea împărțită în secole reci!  Nedefinit apare bucuria unui pericol adânc,  ce oprește atingerea destinului fragil al inimii goale.  Taina e cea care rămâne în urma șovăiri!


                                                   - A. A. Popovici,