Monday 7 September 2015

Mormântul zâmbetului !


Alb și negru sunt drumurile ce ridică inima către bucurie dar, 
și sufletul îl aruncă sfărâmat în pucăți de lut! 
Zâmbetu mormântului gol ce, 
sclipește pe pleoapele chipului ascuns. 
Durerea frântă pe buzele șterse ale timpului greu! 
Lupta este ca un mănunchi , 
ce niciodată nu se leagă într-un buchet. 
În umbrele acestei vieții, 
unde alunecarea unei virtuți este sigură!. 
Pierde, așteptarea rece ce încă nu se vede! 
Goală e pacea ce tânjește în urma fericiri. 
Întunericul s-a așternut pe ființa plină de zâmbete, 
străine sunt lingușirile limbi!



                                       - A. A. Popovici,



No comments:

Post a Comment