Gândul căutărilor ce stă împrăștiat, platforma așteptărilor .
Praful e înțelepciune fericirei ce rămâne îndoiala vremi!
Timpul este sfârșitul dragostei stacoji, în necredința inimii reci.
Nesiguranța are lini adânci, ca rănile fardate ale obrajilor.
Harta sufletului va fi promisiunea unei călători, o înfățișare neclară.
Trecutul sapă viața, fără mângâierea unui cuvânt de speranță!
Zilele sunt neliniștite, în trecerea lor grăbită.
M-am găsit în acel murmur al Lui deși, târziu în amintirea iubirii!
Visurile sunt ascunse în ființa răvășită, o umbră au rămas.
Timiditatea îmi este ca o învelitoare a anilor, ce au trecut- fără un scop definit.
Doar un sentiment a rămas, că vei veni.
Nimic mai mult în depărtare, praful unui gând !
- A. A. Popovici,
No comments:
Post a Comment