- Corect este să îți faci timp atât cât,
încă mai sunt în colțurile biserici din spate...
nu la sfârșitul pașilor lor de viață.
Un suflet ascuns în băncile încăperi ce nu respiră,
aerul curat al cuvântului ce este răspândit .
Abia atunci, ne sprijinim unii pe alții când nu mai existăm!
Eleganța e mândria cu care ne salutăm un fel de-
Doamne ajută ce mereu îl rostim la despărțire și doar, atât va rămâne.
Ce adesea e o întrebare suspendată în cerul guri: dar tu, mă vezi?
Nimic nu se poate schimba atât timp cât,
inima și ființa sunt închise,
ca un zăvor ce produce un zgomot greu la plecare!
Pereți biserici sunt ca stâlpi unei îmbrățișări pline de dragoste ce,
ar trebui să fie scara care urcă către mâna Providenței.
- A. A. Popovici,
No comments:
Post a Comment