Skip to main content

Flirt ciudat *.*



Puritatea gândiri, e lăsată în strada libertăți, ce se așează ca un flirt al inimii lașe! Sensibilitatea e doar o atitudine după care chiar și sufletul e uimit de superficialitatea umană. Fetele și-au pierdut mândria de sine lăsându-se pradă plăceri coversaților ieftine în prezența bărbaților, fără o umbră de bun simț- dorindule trupul ca pe un trofeu învaluit în eleganța trecătoare. Chipul nu reflectă ceea ce este în realitate, ființa omului în oglinda de flori! Privirea liniștită și placută e pervertită în, ceea ce arată parțile voluminoase și bune, ale unui trup ce joacă în mintea- dragostei lor bizare. Bărbatul timid de caracter s-a transformat în fantoma luptei bine făcut, lăsând gentlemen-ul sensibil și placut uitări în trecutul gri! Ne place sumbritatea răului ca și placerile flirtului: al inimii, sufletului și trupul e uscat de atâtea desfătari ciudate! La sfârșit vrem să custăm fericirea cu mâinele mânjite, ființa ruptă ca o pasăre mâncată ce încă mai e un abur stins vai,! Depravarea flirtului, a rănit inima, trupul- suflet neatins!

                                                             - A. A. Popovici,

Comments

  1. Ce tare. De fapt asta e pura realitate a umanitatii de azi :(

    ReplyDelete
    Replies
    1. :) yup, it is... thank you so much!

      Delete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Prieten de toamnă !

Mi-au murit speranțele în mine însămi . Nu există moarte fără bucuri și nici vise mari atunci cănd nu ai credință ! Oare cum are liniștea în naivitatea lui ? Durerea este cea mai puternică armă în schimbarea unei vieți ! Groaza dureri întotdeauna va fi o inimă veche ! Îmi vei rămane un prieten de toamnă ce totuși , în lumina unei sclipiri aievea vis . Mi-sa obișnuit inima în bătăile lente alei iubirii inexistente încă , am de împărțit o dragose și un drum de urmat ...care poate niciodată nu te va chema în pragul ei ! Obosită îmi este o ființă ce mai are dorințe și speră în toamna frunzelor căzute . Puterea mi-se pierde în șoaptele ce deschid zăvorul unei uși nevăzute ! Aici rămâne fereastra dimineții ca vântul ce nu anunță boarea reveniri , pentru că te așteaptă iubitul vieții eterne . Dacă exiști undeva , vezi să vi pentru că stacojiul te va întampina în ființa mea !? Să descopăr misterul unui foșnet de frunze unde lumea mea se desface în bucăți mici de inimă crăpată . Universul tău …

Mântuire dulce,.

Un glas mi-a rămas din Tine ! De ce mai respir ? Mântuire dulce, mai iubești ?! În mine sunt lacrimi . Aici,! .......... Îmi este rămășița sufletului . Oare mai respir , Mântuirea Ta dulce ? Atunci când, Inima mi-se desprinde De trup în durere .? Al Lui va fi umbra mea . Mai este ea dulce atunci ? În mâini îmi țin cerșitele cuvinte , Acolo nerostite, ce vor rămâne ? Lasă să ardă suspinul în răni ! Târzii sunt orele trecătoare .

                                                                                   - A. A. Popovici,

. .. din mine

Lasă-mă să te iubesc mâine pentru că azi este târziu . Nu mai știu să cred în speranța nădejdi ! Ca briza unui vânt așa este cuvântul lui Isus ! Când știi ce vrei de la viață doar atunci vei fi o binecuvântare pentru alți ! Liniștea cu Dumnezeu este izvorul unei nesecate iubirii ! Nu îți irosi mântuirea pe lucruri de nimic . Speranțele Lui în bătaia nebună după sufletul tău sunt ca iubirea veșnică a inimii ce așteaptă ! Mai visează ființă ce dorești călătoria amurgului . Exist într-un loc bizar ce taina sufletului o despică . Valul mării zvârcolește târzia liniște, acel suspin ! Flămândă îmi este boarea vieții Doamne, oare așternutul rugăciuni va mângâia durerea zbuciumată a minți mele ? El și tu ești sensibil atâta vreme cât timpul a oprit în loc freamătul aspru al înghețului . Aștern propoziți neterminate pentru că vreau să cred că dincolo de cuvinte există ceva măreț de iubit ! Mi-se cutremură în mine prietenia dulce ce am dorit-o ca pe un drum melodios . Undeva atunci, tu vei fi …