Și chiar ea "fericirea" trece pe langă mine ca o rămășiță de ceară caldă ce îngheață durerea lăuntrică ! Singurătatea mea este cufundată în cărți de aceea, fericirea niciodată nu mă va apuca ! Cei din urmă vor fi cei mai fericiți când, vremea lor va veni ca un răsărit de soare în mijlocul ceți grele ! Simt, cum fericirea vine ca o deplină căutare a așteptări dar, ce văd îndepărtare... doar, un drum vestejit de durerile adânci !? Vine timpul când, chiar și încurajările pier . Un ghem de carte, ce întâmplări e viața, nu pentru toți e fericirea scrisă- undeva acolo !
- A. A. Popovici,
No comments:
Post a Comment