El, nu privește cu bunătate jertfa noastră în Templul Lui, ce janlici suntem în așteptarea binecuvântări! Jucăm focul cusurului în prezența celui Sfânt și vrem ca sabia Lui să nu spintece răutatea din trupurile noastre. Viermele din noi se zvârcolește în urâciunea goală! Urlătele sufletului gem în palmele tăișurilor de fier, urât mirositoare- sânge crud. Fragedă ne este lupta în mijlocul scânteiei arzătoare, ce sugrumă și umbra nevăzută! Hoinărim ca un șarpe, ce trebuie zdrobit cu călcâiul războinicului înțelept. Izul înăbușit ce iese la suprafață din ființa ta plină de pofte ascunse, va fi aruncat ca o pleavă a scârbei cu care te-ai mânjit ,doar pentru o clipă de fericire! Putregaiul cel acoperi cu mantaua slujiri în Lăcașul etern, te v-a vărsa ca pe un potir plin de măruntaie. Mâinile îți vor fi răni grele ale jertfelor pe care le-ai adus ca un nebun fără strop de creier curat! Lanțurile te vor apuca ca un prieten- trecutul sumbru, cel ascunzi ca o comoară ucigătoare. Capul îți v-a fi tăiat, bucăți de plăceri ce le-ai gustat cu cerul gurii- trupul îți va fi o inimă sfâșiată din adânc. Suflarea s-a oprit,- și tu, ai încetat să mai exiști, Cerul pământului!
- A. A. Popovici,
No comments:
Post a Comment