Făptură moartă, ce aspirăm a fi realitate în final!
Orice concepție ți-se așterne pe atitudine,
orice aspirație pe care vrei să o atingi,
orice gândire care mintea ta o crede,
toate- cad în prezența LUi!
Îmi placeau colțurile nevăzute, pentru că știam,
că din ele vor ieși cele mai mari întărituri.
Ce a fost călcat în picioare și zdrobit,
va fi un stâlp puternic la sfârșit!
O frântură din necunoscutul ce se apropie.
Taina vremi va pătrunde ca un hoț al nopții,
ce va distruge speranța din carnea muritoare!
Rămâi în locul ascuns din colțul camerei tale,
ce împreunează mâinile în rugăciunea timpului.
- A. A. Popovici,
No comments:
Post a Comment