Îmbătrânită culoare! (._.

Trecut- al unei șoapte, trup de nuiele grele, zbătut în plasa pașilor timizi.

Îmbătrânită cameră portocalie, a vieții colorate! Delicată atitudine -absența iubirii, dispărut al gândiri frământată. Sclipire cenușie care se pierde, sunet al anilor în freamăt de cântec străin! Joc de mărgele răsfirate, umbră al gâtului ce e, evaporat într-un parfum trist. Umană victimă al răgazului ce sa dus, ce doar se învechește într-o pală de zâmbet! Licăr al unui bici ce taie, respirație~ în bucăți de strigăte dureroase. Priviri adânci și obosite, atingere a luminii oarbe! Căderea unei gene negre, ce visătoare e inima bătrâna a vremi. Tăria chipului e ascuns în uni spini ce, au sfârtecat durerea unei speranțe! Valea și prăpastia e albastră, abrupt e totul ca într-un abis spulberat.

                                                                      - A. A. Popovici,