Absența eleganței .


Eleganța unui gând de ploaie, ce stă umed pe un fir de așteptare! Unde este speranța în tunetul întunecat? Ești singur acolo unde ești, ca o credință ne-existentă? Libertatea minții e un surâs trădat de trecerea timpului. Focul tăceri doarme închis, lacăt al unei uși străine! Nu tăia adevărul unei lecți învățate. Noaptea e singură ca un cer fără stele, adâncă vale a deznădejdi! Dulceața iubirii este ca un vis ce niciodată nu se va împlini. Emblema speranței e doar o eleganță pe o tualetă de modă pentru o zi! Tic-tac'ul, ce răsună în răsăritul unei dimineții, rătăcire în abundența culorilor. Absența muzicii ar fi o lovitură de piatră, note sfâșetoare a unei îmbrățișări timpurii! Treptat voi trece ca un vis tulburat de durerea tăcută a nădejdii zadarnice, ce încă s-e zbate--- abur cenușiu al trecutului!.

                                                        
                                                                   - A. A. Popovici,

Comments