Vizuina umbrelor !

Este o continoare a tot ceea ce nu există. Gustul ne normal al unui trup ciudat, ce arde în amintirea unui timp! Un om obscur în văile  întunecate ale unui zâmbet ne existent. Ce se întâmplă dacă nu cred, atunci când inima nu mai are nici un suspin ? Cuvinte anemice într-o povară la timp. Suspin după verdele din viitor, ce niciodată nu mă va atinge în mireasma Lui! Fricile inimii mă dor în adâncimea lor, un glonț de praf surd ce șuieră în întunecimea minții mele. Ce parcă nu este sau, niciodată, va fi! Momentele trec dar, ce rămân din ele doar vorbe? Asemănarea este o virtute a ceea ce doare la sfârșit. Fumul așteptări se duce în ceața norilor, a trecut iubirea ceea stacojie a timpului! Nu geme suflete, pentru că vremea ta a trecut, ce durere îți mai rămâne să aștepți în vizuina umbrelor?•_• ............................................................................

                                                                                               - A. A. Popovici,

Comments