Vei rămâne doar o amintire disprețuită, cel ce vorbește cuvântul Tău așa e! Când ne-om învăța că totul rămâne aici, când,! un nume bun și avere, ard toate! Ca un om care a trecut în suflarea lui! Lasă-mă să spun la revedere, în durerea sufletului. Un pas de speranță, în ceața lumii! La vremea hotărâtă totul va tăcea, parcă nici na fost vreodată. Golul se va auzi ca un tunet îndepărtat, al unei dureri ce sfâșie chiar și ființa liniștită! Bucuria în El e singura ce nu trece, niște șoapte în apele reci. Tatăl e- timpul care se oprește în loc, la glasul Lui! Nădejdea fericirii e dăruirea trupului- inimii, în planul Lui de lucrare.
- A. A. Popovici,
No comments:
Post a Comment