Skip to main content

Sinfonia buzelor. ♫


Ași vrea să știu să scriu notele muzici adânci, ce Îl întălnesc pe El în singurătate! Găsește alergarea neagră a melodiilor, istorie albă a ființei alungată din paradisul stacojiu. El îmi atinge buzele ca o sinfonie a trecutului ce se revarsă într-un viitor de nădejde. Nimic nu rămâne ca și acele așteptări ale sufletului, mâna Lui în clapele vieții! Ce sinfonie este mai măreață, decât ceea a lui Dumnezeu însuși ?! Sunet fără cuvinte, pudoarea agoniei ce aleargă ca vibrația vântului, pacea străvezie. Trompeta viorilor, calmul iubirii, violoncel al durerii suave, spațiul fără de timp al bucuriei eterne! Întrezărește binecuvântarea bătând la ușa partiturilor, ca o carte ce nu are conținut. Maestatea vocilor ce surâde în sinfonia dirijorului, o înbrățișare divină, ce ascunde mii de bucurii! Ploaia de picături, culori pictate, gramofonul vestejit de frunze. Simte micile corzi de sunet, te cheamă la El în marea tristețe a întâlnirii- veșnicie triunfătoare, rămâi lângă inima Lui sfâșiată! Ce iubire se află în sinfonia Lui de jale? Doamne, vreau să aud opera Ta în urechile mele! Și vioara tremură în corzele ei de laudă pentru Isus!.•


                                                    - A. A. Popovici,

Comments

Popular posts from this blog

Prieten de toamnă !

Mi-au murit speranțele în mine însămi . Nu există moarte fără bucuri și nici vise mari atunci cănd nu ai credință ! Oare cum are liniștea în naivitatea lui ? Durerea este cea mai puternică armă în schimbarea unei vieți ! Groaza dureri întotdeauna va fi o inimă veche ! Îmi vei rămane un prieten de toamnă ce totuși , în lumina unei sclipiri aievea vis . Mi-sa obișnuit inima în bătăile lente alei iubirii inexistente încă , am de împărțit o dragose și un drum de urmat ...care poate niciodată nu te va chema în pragul ei ! Obosită îmi este o ființă ce mai are dorințe și speră în toamna frunzelor căzute . Puterea mi-se pierde în șoaptele ce deschid zăvorul unei uși nevăzute ! Aici rămâne fereastra dimineții ca vântul ce nu anunță boarea reveniri , pentru că te așteaptă iubitul vieții eterne . Dacă exiști undeva , vezi să vi pentru că stacojiul te va întampina în ființa mea !? Să descopăr misterul unui foșnet de frunze unde lumea mea se desface în bucăți mici de inimă crăpată . Universul tău …

Mântuire dulce,.

Un glas mi-a rămas din Tine ! De ce mai respir ? Mântuire dulce, mai iubești ?! În mine sunt lacrimi . Aici,! .......... Îmi este rămășița sufletului . Oare mai respir , Mântuirea Ta dulce ? Atunci când, Inima mi-se desprinde De trup în durere .? Al Lui va fi umbra mea . Mai este ea dulce atunci ? În mâini îmi țin cerșitele cuvinte , Acolo nerostite, ce vor rămâne ? Lasă să ardă suspinul în răni ! Târzii sunt orele trecătoare .

                                                                                   - A. A. Popovici,

. .. din mine

Lasă-mă să te iubesc mâine pentru că azi este târziu . Nu mai știu să cred în speranța nădejdi ! Ca briza unui vânt așa este cuvântul lui Isus ! Când știi ce vrei de la viață doar atunci vei fi o binecuvântare pentru alți ! Liniștea cu Dumnezeu este izvorul unei nesecate iubirii ! Nu îți irosi mântuirea pe lucruri de nimic . Speranțele Lui în bătaia nebună după sufletul tău sunt ca iubirea veșnică a inimii ce așteaptă ! Mai visează ființă ce dorești călătoria amurgului . Exist într-un loc bizar ce taina sufletului o despică . Valul mării zvârcolește târzia liniște, acel suspin ! Flămândă îmi este boarea vieții Doamne, oare așternutul rugăciuni va mângâia durerea zbuciumată a minți mele ? El și tu ești sensibil atâta vreme cât timpul a oprit în loc freamătul aspru al înghețului . Aștern propoziți neterminate pentru că vreau să cred că dincolo de cuvinte există ceva măreț de iubit ! Mi-se cutremură în mine prietenia dulce ce am dorit-o ca pe un drum melodios . Undeva atunci, tu vei fi …