Sinfonia buzelor. ♫


Ași vrea să știu să scriu notele muzici adânci, ce Îl întălnesc pe El în singurătate! Găsește alergarea neagră a melodiilor, istorie albă a ființei alungată din paradisul stacojiu. El îmi atinge buzele ca o sinfonie a trecutului ce se revarsă într-un viitor de nădejde. Nimic nu rămâne ca și acele așteptări ale sufletului, mâna Lui în clapele vieții! Ce sinfonie este mai măreață, decât ceea a lui Dumnezeu însuși ?! Sunet fără cuvinte, pudoarea agoniei ce aleargă ca vibrația vântului, pacea străvezie. Trompeta viorilor, calmul iubirii, violoncel al durerii suave, spațiul fără de timp al bucuriei eterne! Întrezărește binecuvântarea bătând la ușa partiturilor, ca o carte ce nu are conținut. Maestatea vocilor ce surâde în sinfonia dirijorului, o înbrățișare divină, ce ascunde mii de bucurii! Ploaia de picături, culori pictate, gramofonul vestejit de frunze. Simte micile corzi de sunet, te cheamă la El în marea tristețe a întâlnirii- veșnicie triunfătoare, rămâi lângă inima Lui sfâșiată! Ce iubire se află în sinfonia Lui de jale? Doamne, vreau să aud opera Ta în urechile mele! Și vioara tremură în corzele ei de laudă pentru Isus!.•


                                                    - A. A. Popovici,

Comments