Mă zbat singură în gerul fulgilor de zăpadă .
Pentru ei sunt o încurajare, pentru mine cine este ?
Lasă-ți ca visele tale să plutească în aventura mării,
acel albastru aromatic .
Îmi place vârsta durerii mele !
Pădurea cu drumuri rătăcite și totuși ..
Suspinul ei s-e aude în aburii cețoși și reci ai frigului târziu .
Numai mintea va simți plăcerile dragostei .
Și aștept, într-un vis demn de speranța din mine !
Drumul îmi este spinos în valea dureri .
Plutesc între inimă, durerea și pasul credinței ...!
Tu, îmi vei rămâne bucuria târzie a acelei întâlniri uitate
Ce, drumul nu-l voi găsi niciodată singură ...
Amestec de bucurie în valea apelor, unde este briza inimii ?
- A. A. Popovici,
No comments:
Post a Comment