Skip to main content

Înghit bucuriile !


Ași vrea să înghit natura întreagă cu ale ei bucurii ! Și să mă las de durerile mele verzi . Nu îmi doresc albastrul cerului ca pe o furtună liniștită ci ca pe un uragan ce distruce pace inimii, o doresc ! Voi putea să îmbrățișez respirația ta în bătaia rece de vânt ? Inima îmi este mică așa cum firele de iarbă sunt și apoi, se înnalță ca ramurile unui vis ireal . Rămâi aici,,, strigă un arici -ce aleargă târziu în dorința spre un înnalt al sufletului ! Pășesc în agonia dragostei și mă desprind în zumzetul trist al culorilor vi . Am să prind în speranța unui râu învolburat ce așteaptă apropierea unei ființe ! Oh, tu Iubire- ce va rămâne de tu nu ai exista ? Un sunet și apoi un freamăt de copil îmi sunt toate frământările . Florile le-ai atinse de primăvara ta și eu din mine simt atingerea ușor pastelată ! Dulce îmi vei fi melodie îndepărtată deși mereu îți aud glasul chemându-mă încetișor . La revedere ! Te voi revedea dincolo de suspinul cenușiu al șirurilor de noi . Adio, bunătate ce ai cules rămășițele cristaline ale pașilor mei grei ! Un buchet mi-am strâns de vise și fericire ce vor deveni doar uscate flori .



- A. A. Popovici,

Comments

Popular posts from this blog

Prieten de toamnă !

Mi-au murit speranțele în mine însămi . Nu există moarte fără bucuri și nici vise mari atunci cănd nu ai credință ! Oare cum are liniștea în naivitatea lui ? Durerea este cea mai puternică armă în schimbarea unei vieți ! Groaza dureri întotdeauna va fi o inimă veche ! Îmi vei rămane un prieten de toamnă ce totuși , în lumina unei sclipiri aievea vis . Mi-sa obișnuit inima în bătăile lente alei iubirii inexistente încă , am de împărțit o dragose și un drum de urmat ...care poate niciodată nu te va chema în pragul ei ! Obosită îmi este o ființă ce mai are dorințe și speră în toamna frunzelor căzute . Puterea mi-se pierde în șoaptele ce deschid zăvorul unei uși nevăzute ! Aici rămâne fereastra dimineții ca vântul ce nu anunță boarea reveniri , pentru că te așteaptă iubitul vieții eterne . Dacă exiști undeva , vezi să vi pentru că stacojiul te va întampina în ființa mea !? Să descopăr misterul unui foșnet de frunze unde lumea mea se desface în bucăți mici de inimă crăpată . Universul tău …

Mântuire dulce,.

Un glas mi-a rămas din Tine ! De ce mai respir ? Mântuire dulce, mai iubești ?! În mine sunt lacrimi . Aici,! .......... Îmi este rămășița sufletului . Oare mai respir , Mântuirea Ta dulce ? Atunci când, Inima mi-se desprinde De trup în durere .? Al Lui va fi umbra mea . Mai este ea dulce atunci ? În mâini îmi țin cerșitele cuvinte , Acolo nerostite, ce vor rămâne ? Lasă să ardă suspinul în răni ! Târzii sunt orele trecătoare .

                                                                                   - A. A. Popovici,

. .. din mine

Lasă-mă să te iubesc mâine pentru că azi este târziu . Nu mai știu să cred în speranța nădejdi ! Ca briza unui vânt așa este cuvântul lui Isus ! Când știi ce vrei de la viață doar atunci vei fi o binecuvântare pentru alți ! Liniștea cu Dumnezeu este izvorul unei nesecate iubirii ! Nu îți irosi mântuirea pe lucruri de nimic . Speranțele Lui în bătaia nebună după sufletul tău sunt ca iubirea veșnică a inimii ce așteaptă ! Mai visează ființă ce dorești călătoria amurgului . Exist într-un loc bizar ce taina sufletului o despică . Valul mării zvârcolește târzia liniște, acel suspin ! Flămândă îmi este boarea vieții Doamne, oare așternutul rugăciuni va mângâia durerea zbuciumată a minți mele ? El și tu ești sensibil atâta vreme cât timpul a oprit în loc freamătul aspru al înghețului . Aștern propoziți neterminate pentru că vreau să cred că dincolo de cuvinte există ceva măreț de iubit ! Mi-se cutremură în mine prietenia dulce ce am dorit-o ca pe un drum melodios . Undeva atunci, tu vei fi …