Skip to main content

Posts

Showing posts from September, 2018

Tăcere .

Tăcut îți este verdele , Frunzișul liniștit al pădurii , Îți aud surâsul pașilor tăi , De ce exiști tăcere ? Unde îți este sfârșitul ? Rămâi în umbra arămie ?


Foșnetul îmi este un freamăt , Tandru îți vor fii poemele , Ce s-e răsfrâng o armonie , Acolo, îmi sunt salvate durerile ? În șoapta ceea sumbră a unui glas ? Pentru ce rămân doar eu singură ?


Împlinește-mi ceea ce este niciodată , Tremurândă îmi e vlaga din mine , Sufocant sunt piesele din pazălul vieții , Ascunse sunt singurătățile inimii ? Cine cunoaște rămășița ta ? Real va fi ceea ce nu este ? 

- A. A. Popovici,

O rugăciune arămie !.

S-au ascuns sufletele printre razele de ruină în ale bisericilor căldură ce doar o rămășiță de liniște sunt ! Toți predicați foarte bine și chinuiți sufletul omului cu poverile pe care nici voi măcar nu le puteți duce până la capăt . Ne învățați să ne plecăm capetele și să spunem un - amin ,gol ce rămâne fără glas în trecerea anilor vieții noastre ! Rugăciuni sfărâmate ne este credința , și totuși sperăm în unitatea dragostei adevărate . Și voi păstorilor duceți făclia duhurilor ne curate în casa Tatălui Ceresc , de ce tăiați calea inimilor ce duce la cer durerea ? Numai El știe ce nimeni nu vede ! Vorbele ucid ființa ce stă în spatele singurătăți . Bani și viața voastră de bună dimineața cafeluța mea , vă conduc la mândrie furând Slava Celui Sfânt ! Muntele cel înnalt strigă că ajutorul vă vine doar din Duhul Adevărului nemânjit și nepătat de umbra voastră . Deschideți ușa celor ce urlă durerea dreptăți și tăceți în paginile Cuvântului Lui ! Într-un mare necunoscut ridicați Casa Celu…