Sunday 23 September 2018

Tăcere .





Tăcut îți este verdele ,
Frunzișul liniștit al pădurii ,
Îți aud surâsul pașilor tăi ,
De ce exiști tăcere ?
Unde îți este sfârșitul ?
Rămâi în umbra arămie ?



Foșnetul îmi este un freamăt ,
Tandru îți vor fii poemele ,
Ce s-e răsfrâng o armonie ,
Acolo, îmi sunt salvate durerile ?
În șoapta ceea sumbră a unui glas ?
Pentru ce rămân doar eu singură ?



Împlinește-mi ceea ce este niciodată ,
Tremurândă îmi e vlaga din mine ,
Sufocant sunt piesele din pazălul vieții ,
Ascunse sunt singurătățile inimii ?
Cine cunoaște rămășița ta ?
Real va fi ceea ce nu este ?. 



- A. A. Popovici, 

No comments:

Post a Comment