Skip to main content

Uscat- ruginiu !


 Nimeni, de multe ori nu te intelege si
doar singuratate-a e singura care parca ramane cu tine.
singur mergi si tot singur te intorci,
privind parca in gol Cerul indepartat.
intrebandu-te:
cine e in stare sa ma inteleaga?
un suflet trist si singuratic.
de multe ori, asemanandu-ma cu frunzele..
toamna, cazand parca ale nimanui in vantul rece!
si parca auzind o voce calda in
adiere rece...
soptind din indepartare,
nu esti singur dragul meu:
mereu, Eu am fost cu tine si
niciodata nu te-am lasat singur!
Am fost aici!
in tot ce tu vezi si simti,
in fosnetul de frunze uscate
si uitate de toti...
calcandu-le mereu in picioare in trecerea lor grabita!
Sunt in vantul rece al toamnei
si asteptand o inima inghetata de frigul de afara,
sa pot sa-i soptesc:
si Eu am fost singur!
uitat de toti cei pe care ii Iubesc cu tot ce sun.
pe un deal al singurata-ti rece!
uitat de propriul Tata,
dar, daca Eu nu plateam pretul in locul tau ?!
tu, ai fi ramas un pustiu,
desert fara boabe de nisip.
uitat chiar, de o frunza ruginie pe o aleie!
fiul meu Iubit!
bucurate ca nu esti singur,
nu uita ca ptetul tau e platit!
fii fericit, ca Eu iti pot vorbi chiar
si prin vantul rece al toamnei- frunza uscata.
fii fericit, pentru ca in curand voi
veni sa te iau, al tau Tata Ceresc,
fii fericit fiul Meu !


- A. A. Popovici,

Comments

Popular posts from this blog

Prieten de toamnă !

Mi-au murit speranțele în mine însămi . Nu există moarte fără bucuri și nici vise mari atunci cănd nu ai credință ! Oare cum are liniștea în naivitatea lui ? Durerea este cea mai puternică armă în schimbarea unei vieți ! Groaza dureri întotdeauna va fi o inimă veche ! Îmi vei rămane un prieten de toamnă ce totuși , în lumina unei sclipiri aievea vis . Mi-sa obișnuit inima în bătăile lente alei iubirii inexistente încă , am de împărțit o dragose și un drum de urmat ...care poate niciodată nu te va chema în pragul ei ! Obosită îmi este o ființă ce mai are dorințe și speră în toamna frunzelor căzute . Puterea mi-se pierde în șoaptele ce deschid zăvorul unei uși nevăzute ! Aici rămâne fereastra dimineții ca vântul ce nu anunță boarea reveniri , pentru că te așteaptă iubitul vieții eterne . Dacă exiști undeva , vezi să vi pentru că stacojiul te va întampina în ființa mea !? Să descopăr misterul unui foșnet de frunze unde lumea mea se desface în bucăți mici de inimă crăpată . Universul tău …

Mântuire dulce,.

Un glas mi-a rămas din Tine ! De ce mai respir ? Mântuire dulce, mai iubești ?! În mine sunt lacrimi . Aici,! .......... Îmi este rămășița sufletului . Oare mai respir , Mântuirea Ta dulce ? Atunci când, Inima mi-se desprinde De trup în durere .? Al Lui va fi umbra mea . Mai este ea dulce atunci ? În mâini îmi țin cerșitele cuvinte , Acolo nerostite, ce vor rămâne ? Lasă să ardă suspinul în răni ! Târzii sunt orele trecătoare .

                                                                                   - A. A. Popovici,

. .. din mine

Lasă-mă să te iubesc mâine pentru că azi este târziu . Nu mai știu să cred în speranța nădejdi ! Ca briza unui vânt așa este cuvântul lui Isus ! Când știi ce vrei de la viață doar atunci vei fi o binecuvântare pentru alți ! Liniștea cu Dumnezeu este izvorul unei nesecate iubirii ! Nu îți irosi mântuirea pe lucruri de nimic . Speranțele Lui în bătaia nebună după sufletul tău sunt ca iubirea veșnică a inimii ce așteaptă ! Mai visează ființă ce dorești călătoria amurgului . Exist într-un loc bizar ce taina sufletului o despică . Valul mării zvârcolește târzia liniște, acel suspin ! Flămândă îmi este boarea vieții Doamne, oare așternutul rugăciuni va mângâia durerea zbuciumată a minți mele ? El și tu ești sensibil atâta vreme cât timpul a oprit în loc freamătul aspru al înghețului . Aștern propoziți neterminate pentru că vreau să cred că dincolo de cuvinte există ceva măreț de iubit ! Mi-se cutremură în mine prietenia dulce ce am dorit-o ca pe un drum melodios . Undeva atunci, tu vei fi …