Doamne, tu ești așa de departe și totuși așa de aproape .
Fiorul suferințelor de primăvară !
Din frământarea zilei nădejdea mea în time mi-o găsesc .
A merge în harul lui Dumnezeu este ca credința în flori,
cuvinte despre care ți-a spus;
aici sunt lângă tine copilul meu !
Voi rămâne un pumn de țărână uscată dacă mă vei uita în agonia mea !
Dulcea lui primăvară e iubirea visată .
Ce sunetul îl va sfărâma în valea durerilor .
Și știu că vei fi cu mine Isus în florile primăveri !
În zilele ploioase tu ești încă, aici cu mine Doamne !
Atunci, când călătoreși cu Dumnezeu viața are miros de flori !
Priveliștea păcii Lui este soarele vieții voastre oh,
copil din propria-i inimă !
Vino la mine ...
- A. A. Popovici,
