.< Trebuie sa renunt la vise si sperante!
durerea e mereu acolo,
ochii nu o vad chiar de ar vrea.
paradisul e doar o speranta,
ca poate va fi intr-o zi !
bucuria are multe culori,
a unui suflet gol prabusit in visare...
renuntarea e singura,
care asteapta sfarsitul in tacere!
o voce ce nu se aude in soapta grea,
dincolo de muntii inalti ai inimii !.
un strigat din adancul cenusi m-a cheama,
gandul singuratati eterne !...
spatele fericiri e o fiinta mereu ascunsa,
dincolo de infatisarea privirii.!|
- A. A. Popovici,