Skip to main content

Strigatul de ploaie !




Vant rece din departare,
facu ca toate frunzele ruginii
sa zboare in vazduhul uitarii.
lasand in urma lor doar un glsa fara sunet,
un suspin facu ca inima mea sa strige in ploaia rece:
unde Esti?
atunci, rindicandu-mi imima mea trista,
catre acele zarii departa-te.
Cineva cu glasul ce parea ca vine,
imi spuse doar atat:
ohhh!
aici Sunt langa tine,
inima trista si uitata.
asteptandu-te aici in aceasta ploaie,
ca sa simti fosnetul frunzelor!
triste si uitate in ploaia singurata-ti.
privirea mea cauta in departare pe El,
singurul care si in ploaia singurata-ti.
poate sa scrie cu stropii de ploaie,
un cantec de Iubire...
alergand in ploaia acea rece de Toamna!
un glas imi sopti din departare,
draga mea.
mult te-am cautat in aceasta ploaie a
singurata-ti fara de Iubirea ta,
mereu m-am intrebat:
cand va veni acea zii cand te voi privii,
in acei ochii verzi.
intizandu-ti aceasta umbrela si
adapostindu-te sub ea de
stropii ploii marunti si reci...
doar, in imbratisarea mea calda vei,
gasi acea Dragoste neconditionata a sindurata-ti tale.
penrtu ca aceasta Iubire vine din Cel ce a,
daruit totul pentru noi!
stiai draga mea:
ca El viseaza la povestea noastra de Dragoste?!
asteapta ca acea zi a intalniri noastre.
sa fie o binecuvantare pentru doua inimii,
uitate in singuratate-a ploii...
El, e singurul care poate sa auda un
strigat in ploaie!


- A. A. Popovici,

Comments

Popular posts from this blog

Mântuire dulce,.

Un glas mi-a rămas din Tine ! De ce mai respir ? Mântuire dulce, mai iubești ?! În mine sunt lacrimi . Aici,! .......... Îmi este rămășița sufletului . Oare mai respir , Mântuirea Ta dulce ? Atunci când, Inima mi-se desprinde De trup în durere .? Al Lui va fi umbra mea . Mai este ea dulce atunci ? În mâini îmi țin cerșitele cuvinte , Acolo nerostite, ce vor rămâne ? Lasă să ardă suspinul în răni ! Târzii sunt orele trecătoare .

                                                                                   - A. A. Popovici,

Florile pastelate .,

Florile inimii sunt pastelate ~primăvară asteptată .  Îmi plâng inima sfâșiată din mine ! Binecuvântările nu se spun doar se văd ! Poate că am crezut ce ai vorbit Tu dar. . .  Nu avea nici o formă plăcută ci dar se ascundea īn agonia vieții . Dacă viața ar fi o melodie dar, nu este ? Trebuie să trăiesc ca și cum nu ași exista .  Mi-ași fi dorit ce se dorește deși e târziu a mai aștepta un răspuns ! Pentru mine nu ai răspuns, totuși! Mi-am vazut visele spulberate în marea albastră- adâncă . Atunci când, bucuria devine reală viața este în culori vii pastelate și simți că respiri dragostea dulce a inimii !  Ce ași putea să îmi mai doresc și nu mi-am dorit în această viață ?!



- A. A. Popovici,

Green writer.

In time with my books.  In time with my thoughts. In time with my desires. In time with my sadness. In time with my writing. In time with my dreaming. In time with my plants. In time with my darkness.


In time with my lost hopes. In time with my sad piano -melody. In time with my waiting...  In time with my travel, feelings.


In time is my window door!


In time with my shadows. In time with my lover. In time with my thinking. In time with my happiness. In time with my words. In time with my loneliness.


All that I desire, All my dreams, All my hopes, Are in time for me!


I’m a green writer! In time with my own poetry! In time with my library of books.



                           - A. A. Popovici,