Tuesday 23 November 2010

Lupta inimii !


Incearca sa lupti chiar
si cand nu mai ai putere in tine,
cand nimeni nu iti vede durerea din ochii tai
si lacrimii arzand de dor,
doar lupta!
Pentru ca vine o zi cand acea lacrima,
iti va fi stearsa de catre insusi Imparatul Iubiri.
Lupta si iar lupta, pentru Cer,
pana acolo incat durerea din pieptul tau se va
risipi in ceata serii reci...
Lupta desi nu intelegi ce se intampla in launtrul tau
si in cuvinte nu ai cum sa spui durerea ta.
numai Cerul te intelege cu adevarat,
pentru ca si El...
A daruit pe Cel care a luptat pentru inima ta trista,
daruindu-ti Iubirea adevarata ca sa o cunosti prin El.
Prin felul Lui de a fi, prin viata Lui de daruite
si a arata tuturor Dragostea Lui pentru ei,
insasi intreaga Lui fiinta daruind-o pentru
un suflet pustiu si gol, ca al tau.
Iar, cand aceasta lupta se va sfarsi
de chin si durere, doar atunci!
vei intelege,
de ce a trebuit sa lupti cu atata greu.
dar, pana atunci...
Nu uita ca aceasta lupta trebuie sa o sfarsesti
cu bine pentru,
acea zi a intalnirii tale cu El.
Si pana atunci doar,
lupta pentru Cerul instelat de dor arzand !

                                                                              - A. A. Popovici,

Sunday 21 November 2010

Sunet de Vioara !



 In sunetul de vioara si note fara versurii,
in partiturii de violoncel.
e melodia inimii de mult uitata,
in cantecul Iubirii a Celui asteptat...
fa-ti timp sa asculti melodia inimii tale,
in sunetul ne rostit de violoncel.
muzica e insasi sufletul tau,
cantata in cuvinte simple,
si aceasta melodia e!
in vantul rece, in picurii de ploaie,
e in fosnetul frunzelor verzi,
in roua de pe iarba,
in fulgi de zapada si Cerul instelat...
ea e surasul de pe buze si in lacrima cristalina,
in raurii de ape reci ca gheata.
e cantecul din florile primaverii
si pacea muntilor inalti...
ea e in oceanul inspumat al marii albastre
cu valuri imense,
e melodia imbratisari celui Iubit
si mult asteptat.
e in norii inchisi si gri pe bolta Cerului,
in parfumul copacilor de Mai.
ea e in zumzetul de albine,
in pasarile vazduhului.
e in despartirea sfasietoare a celui Iubit,
in privirea trista si uitata.
melodia se aude in aripile fruturilor jucausi,
in papadiile galbene ale veri.
prin toate acestea El iti spune:
Eu sunt melodia inimii tale
si mereu voi fi aici, Iubindu-te!
asculta candecul acesta de Dragoste
si pasiune pentru tine !


- A. A. Popovici,

Thursday 11 November 2010

Cautandu-l printre frunze !



 Mergand pe aleei in aceea seara
racorosas de Noiembrei,
priveam cum cadeau frunzele in bataia
vantului rece de Iarna.
si un gand zise inimii mele:
ma duc sa-L caut pe Iubitul meu printre,
frunzele cazute si uitate ale Toamnei.
si intreband Cerul instelat:
copacii cu crengile lor maronii,
frunzele ruginii cazute pe jos
si uitate in vantul rece si trist.
unde, pot sa-L gasesc pe El?!
dintr-o data veni o ceata asa de deasa,
iar, eu de atata frig si asteptare.
mi-am imbratisat cu ambele mainii
trupul tremurand de frig,
un glas se auzi inlauntrul meu intreband;
de ce esti singura si trista ti-e inima ta?!
nu stiai ca Eu,
mereu sunt cu tine in fiecare moment,
din viata ta singuratica?
aici sunt!
gata a te imbratisa cu toata dragostea Mea,
Eu sunt langa tine!
in ceata serii reci si in bataia
unei aripii de vand dulce,
soptindu-ti: iubita Mea!
niciodata nu te voi parasi,
si singura nu esti.
aici in vantul rece si in fosnetul frunzelor,
chiar si aici Ma vei gasi.
asteptandu-te ca amandoi sa
ne luam Zborul catre Cerul instelat al serii !


- A. A. Popovici,

Wednesday 10 November 2010

Cerul m-a cheama !


 A fost un drum greu spre Cer, dar,azi!
am plecat de pe acest pamant
al suferintei si tristetei.
intr-o zi de Noiembrie cu razele soarelui calde,
Cel Prea Inalt m-a chemat la El.
in sfarsit sa-L intalnesc pe Cel
prea Iubit de inima mea,
te-am lasat pamantule de lacrimii!
m-am nascut pentru un scurt timp,
pentru o misiune.
de a spune si la alti despre Dragostea Lui,
si a arata putin din suferintele Lui.
ohhh! omule, Cerul te cheama sa te
intoarci la El cat mai este
inca un azi pentru tine!
El inca te asteapta sa te intorci la pieptul Lui,
e gata a te imbratisa...
si soptindu-ti la ureche cu blandete,
in sfarsit te-ai intors,
Acasa copilul meu drag!
mult te-am asteptat sa te intalnesc,
si sa iti spun cat de mult Te-am Iubit.
viata Mea pentru tine Mi-am dat-o la Cruce!
ca tu sa poti avea parte de bucuria Cerului,
desi drumul tau pana aici a fost.
plin de spinii si durere,
nu se poate compara cu Fericirea,
de a ma vedea pe Mine copilul meu!
o floare ai fost pe acest pamant,
ca sa raspandesti Mireasma Mea de Iubire.
printre cei din jurul tau,
marturisind ca Eu sunt unicul Dumnezeu!
si la sfarsitul pasilor tai,
ai spus doar atat:
Tata!!
am sfarsit urma pasilor mei pe acest drum de durere si
lacrimii, in sfarsit sunt Acasa cu Tine.
pentru o Eternitate,
dragul meu, Isus!



                                                     - A. A. Popovici,

.... pentru Matusa mea,
   care Domnul a luat-o Acasa !

Saturday 6 November 2010

Apus portocaliu !


Priveam in departare un apus portocaliu
si am inteles ca dincolo de frumoaselei culorii.
ce colorau zarea intr-un curcubeu sclipitor,
se ascundea un suspin ne grait
iar, acel suspin ne spus in cuvinte.
era Cineva!
care ma privea din inaltimea Cerului cu o Iubire
calda, spunandu-mi:
prin vantul rece de Noiembrie,
in culorii jucause scaldate in razele serii.
Toamna inimii tale e fericirea de pe buze,
fluturii jucandu-se prin firele de iarba uscate si,
asezandu-se pe fruntea mea.
cu un sarut dulce a Celui asteptat,
mi-am dat seama ca El.
e in toate frumusetile pe care noi,
adesea, nu ne facem timp sa vedem Maretia
si Dragostea Lui pentru noi!
uitand ca El e vocea ce ne sopteste dulce
din zarea aceea departata.
si frunzele cazute pe aleei,
sunt binecuvantarile uitate de cei mai multi.
lasate in vuetul vantului ce sopteste din departare:
mereu, voi fii aici pentru tine!
chiar si in aceste frunze uscate si portocali,
ale Cerului binecuvantarii.
ne pretuite si uitate de cei pe care,
viata Mea, mi-am dat-o pentru ei!
acel apus in culorii de un portocaliu rosiatic de pe Cer.
sunt, fericirile ne gasite de inima mea trista,
ridicandu-mi ochii catre Cerul instelat
de un albastru inchis,
cu perle sclipitoare pe el.
o voce spuse bland inimii mele:
in apusul portocaliu,
pe care Il privesti acum!
sunt ale Cerului binecuvantarii pe care ochii tai nu le-au
vazut inca, dar.
intr-o zi vei vedea frunze cazand pe finta ta,
si alcele frunze sunt.
cuvinte ne scrise de Iubire si
fericire pentru tine,
pe care El insusi le scrie pe aceste frunze
si pe apusul Cerului portocaliu!


- A. A. Popovici,