Tuesday 6 November 2012

Imi simt neputinta .~*



Imi simt neputinta, adesea,
o rana in pustiul acestei lumii.
Imi simt neputinta,
frunza de toamna,
ce cade pe pamantul trist !
Imi simt neputinta,
petalele macilor,
pe care cu o simpla sarutare,
se pierd in abisul uitarii..
Imi simt neputinta,
fericire ce parca nu mai vine,
nicicand !.
Imi simt neputinta,
freamatand de dorul acelor zari rosiatice ..
Imi simt neputinta,
parca totul ramane doar un amurg,
ce a fost, o data !
Imi simt neputinta,
valul marii inspumate,
lasandu-se aspeptat...
Imi simt neputinta,
durere ascunsa de nisipul desertului!
Imi simt neputinta,
tacerea cuvintelor nerostite..
Imi simt neputinta,
linistea in noaptea tarzie de seara !
Imi simt neputinta,
bataia vantului rece de iarna.
Imi simt neputinta,
bucurie a stropilor de ploaie ce ating,
fiinta mea plapanda..
Imi simt neputinta,
doar un pustiu va ramane,
in amintiri de tinerete, uitate !.
Imi simt neputinta,
un dor,
cantecul diminetii ce se aude.
Imi simt neputinta,
atingere a iubirii Lui, visate !
Imi simt neputinta,
unei zile ce va veni, candva, poate!...


                                                 A. A. Popovici,