Saturday 30 July 2016

Vizuina umbrelor !

Este o continoare a tot ceea ce nu există. Gustul ne normal al unui trup ciudat, ce arde în amintirea unui timp! Un om obscur în văile  întunecate ale unui zâmbet ne existent. Ce se întâmplă dacă nu cred, atunci când inima nu mai are nici un suspin ? Cuvinte anemice într-o povară la timp. Suspin după verdele din viitor, ce niciodată nu mă va atinge în mireasma Lui! Fricile inimii mă dor în adâncimea lor, un glonț de praf surd ce șuieră în întunecimea minții mele. Ce parcă nu este sau, niciodată, va fi! Momentele trec dar, ce rămân din ele doar vorbe? Asemănarea este o virtute a ceea ce doare la sfârșit. Fumul așteptări se duce în ceața norilor, a trecut iubirea ceea stacojie a timpului! Nu geme suflete, pentru că vremea ta a trecut, ce durere îți mai rămâne să aștepți în vizuina umbrelor?•_• ............................................................................

                                                                                               - A. A. Popovici,

Tuesday 26 July 2016

What, when, will, where ?.

What time was when, where love will go and not come?
My heart is without any desires, because there is no hope!
I lost my prayers in a blue sky, for the last time . 
Cold comes like a fire tree, hope to last in a memory. 
Inside of a heart that will be ashes love of nowhere, however! 
Keep the sadness that disappear in an breath.
Fall down in a loneliness of there will be no reality! 
Miss the joy that never last in one soul. 
The mountain up there like my father that is not to exist in to the night! 
I see the black fall of the night, shadow of my children time.• 
Should I dream of Hope that, isn't for me rain of fire ? 
Blue water in my lonely end of happiness. 


- A. A. Popovici, 

Monday 11 July 2016

Absența eleganței .


Eleganța unui gând de ploaie, ce stă umed pe un fir de așteptare! Unde este speranța în tunetul întunecat? Ești singur acolo unde ești, ca o credință ne-existentă? Libertatea minții e un surâs trădat de trecerea timpului. Focul tăceri doarme închis, lacăt al unei uși străine! Nu tăia adevărul unei lecți învățate. Noaptea e singură ca un cer fără stele, adâncă vale a deznădejdi! Dulceața iubirii este ca un vis ce niciodată nu se va împlini. Emblema speranței e doar o eleganță pe o tualetă de modă pentru o zi! Tic-tac'ul, ce răsună în răsăritul unei dimineții, rătăcire în abundența culorilor. Absența muzicii ar fi o lovitură de piatră, note sfâșetoare a unei îmbrățișări timpurii! Treptat voi trece ca un vis tulburat de durerea tăcută a nădejdii zadarnice, ce încă s-e zbate--- abur cenușiu al trecutului!.

                                                        
                                                                   - A. A. Popovici,