Skip to main content

Zumzetul florilor .

Îi ridicați pe cei ce trebuie să fie jos și îi zdrobiți pe cei ce trebuie să fie sus !. Mă disprețuiesc pentru ceea ce vreau să fiu înaintea Ta și nu am puterea lină de a mă ridica în fața Lui cea Sfântă! Viața scriitorilor și a compozitorilor, este o viață de tragedi nevăzute dar, ce se aștern pe foile unei cărți și partituri risipite în nisipul uitări ! Îndată, ies iezișori la păscut cu lupi și vai de tine dacă nu ai grijă ! Cred că vine ziua când, Dumnezeu îi va arde pe cei cu gura mare rău de tot, în vorbele lor neadevărate despre alți,, așa că pregătește-te, oricine ai fi !! Surâsul inimii bate ca notele unui arcuș de violoncel ce scârție a durere fără un glas în noaptea fără de pași. Vocile urlă, în zumzetul rece de mireasmă ! Nu cunoașteți pe Dumnezeu; de ce ? Pentru că, sunteți orbiți de avere și bani. Un nume bun vă fură binecuvântarea! Nu-L simțiți pe Isus; de ce? Pentru că, îi vorbiți de rău pe copii Lui, din care creteți că sunteți și voi! Oh, tu Cel ce are să vină în vâltoarea melodiilor eterne,,, De ce, câmpul de florii se osucă fără izvorul din el însuși ? Sumbru e visul cel parfumat al florilor visate fără o existență! Tandru și trist este sărutul culorilor din El .


                                      - A. A. Popovici,

Comments

Popular posts from this blog

Mântuire dulce,.

Un glas mi-a rămas din Tine ! De ce mai respir ? Mântuire dulce, mai iubești ?! În mine sunt lacrimi . Aici,! .......... Îmi este rămășița sufletului . Oare mai respir , Mântuirea Ta dulce ? Atunci când, Inima mi-se desprinde De trup în durere .? Al Lui va fi umbra mea . Mai este ea dulce atunci ? În mâini îmi țin cerșitele cuvinte , Acolo nerostite, ce vor rămâne ? Lasă să ardă suspinul în răni ! Târzii sunt orele trecătoare .

                                                                                   - A. A. Popovici,

Florile pastelate .,

Florile inimii sunt pastelate ~primăvară asteptată .  Îmi plâng inima sfâșiată din mine ! Binecuvântările nu se spun doar se văd ! Poate că am crezut ce ai vorbit Tu dar. . .  Nu avea nici o formă plăcută ci dar se ascundea īn agonia vieții . Dacă viața ar fi o melodie dar, nu este ? Trebuie să trăiesc ca și cum nu ași exista .  Mi-ași fi dorit ce se dorește deși e târziu a mai aștepta un răspuns ! Pentru mine nu ai răspuns, totuși! Mi-am vazut visele spulberate în marea albastră- adâncă . Atunci când, bucuria devine reală viața este în culori vii pastelate și simți că respiri dragostea dulce a inimii !  Ce ași putea să îmi mai doresc și nu mi-am dorit în această viață ?!



- A. A. Popovici,

Green writer.

In time with my books.  In time with my thoughts. In time with my desires. In time with my sadness. In time with my writing. In time with my dreaming. In time with my plants. In time with my darkness.


In time with my lost hopes. In time with my sad piano -melody. In time with my waiting...  In time with my travel, feelings.


In time is my window door!


In time with my shadows. In time with my lover. In time with my thinking. In time with my happiness. In time with my words. In time with my loneliness.


All that I desire, All my dreams, All my hopes, Are in time for me!


I’m a green writer! In time with my own poetry! In time with my library of books.



                           - A. A. Popovici,