Poezie de Iubire !

 

 Imi esti poezie de Iubire,

simfonia existentei si inspiratie tandra in scrierile mele.
mi-asi dori sa pot fii o vioata in mainele Tale,
pentru ca,
Tu esti singurul maiestru al muzici de Dragoste.
doar Tu, cu o singura nota,
Tu poti atinge
inima mea trista cu Iubirea Ta,
sunetul melodiei de vioara ma invaluie.
cuvinte pe care buzele mele nu pot a-le rosti,
in tacerea serii reci de Decembrie.
fulgi de zapada imi cadeau pe fata mea,
brazdata de lacrimii!
ptrivind in departare,
auzind aceea poezie si sunet de vioara a Iubirii,
iar, vantul rece fredona si el o melodie de dor.
in bataia sunetului de vioara,
soptind cu note pline de dor dupa Cel asteptat.
iti astern aceste note sarace pe partituri,
cu cerneala neagra.
doar atat, ai spus:
Eu sunt simfonia acestui Univers,
si in miile de galaxsi un sunet de vioara.
in note de melodie asteptandu-te aici,
poate intr-o zi Ma vei intalni.
in acest sunet de vioara,
si partituri prafuite pe vioara.
Iubirii mele pentru tine !

- A. A. Popovici,

Lupta inimii !

Incearca sa lupti chiar

si cand nu mai ai putere in tine,

cand nimeni nu iti vede durerea din ochii tai

si lacrimii arzand de dor,

doar lupta!

Pentru ca vine o zi cand acea lacrima,

iti va fi stearsa de catre insusi Imparatul Iubiri.

Lupta si iar lupta, pentru Cer,

pana acolo incat durerea din pieptul tau se va

risipi in ceata serii reci...

Lupta desi nu intelegi ce se intampla in launtrul tau

si in cuvinte nu ai cum sa spui durerea ta.

numai Cerul te intelege cu adevarat,

pentru ca si El...

A daruit pe Cel care a luptat pentru inima ta trista,

daruindu-ti Iubirea adevarata ca sa o cunosti prin El.

Prin felul Lui de a fi, prin viata Lui de daruite

si a arata tuturor Dragostea Lui pentru ei,

insasi intreaga Lui fiinta daruind-o pentru

un suflet pustiu si gol, ca al tau.

Iar, cand aceasta lupta se va sfarsi

de chin si durere, doar atunci!

vei intelege,

de ce a trebuit sa lupti cu atata greu.

dar, pana atunci...

Nu uita ca aceasta lupta trebuie sa o sfarsesti

cu bine pentru,

acea zi a intalnirii tale cu El.

Si pana atunci doar,

lupta pentru Cerul instelat de dor arzand !

                                                                              - A. A. Popovici,

Sunet de Vioara !

 

 In sunetul de vioara si note fara versurii,

in partiturii de violoncel.
e melodia inimii de mult uitata,
in cantecul Iubirii a Celui asteptat...
fa-ti timp sa asculti melodia inimii tale,
in sunetul ne rostit de violoncel.
muzica e insasi sufletul tau,
cantata in cuvinte simple,
si aceasta melodia e!
in vantul rece, in picurii de ploaie,
e in fosnetul frunzelor verzi,
in roua de pe iarba,
in fulgi de zapada si Cerul instelat...
ea e surasul de pe buze si in lacrima cristalina,
in raurii de ape reci ca gheata.
e cantecul din florile primaverii
si pacea muntilor inalti...
ea e in oceanul inspumat al marii albastre
cu valuri imense,
e melodia imbratisari celui Iubit
si mult asteptat.
e in norii inchisi si gri pe bolta Cerului,
in parfumul copacilor de Mai.
ea e in zumzetul de albine,
in pasarile vazduhului.
e in despartirea sfasietoare a celui Iubit,
in privirea trista si uitata.
melodia se aude in aripile fruturilor jucausi,
in papadiile galbene ale veri.
prin toate acestea El iti spune:
Eu sunt melodia inimii tale
si mereu voi fi aici, Iubindu-te!
asculta candecul acesta de Dragoste
si pasiune pentru tine !

- A. A. Popovici,

Cautandu-l printre frunze !

 

 Mergand pe aleei in aceea seara

racorosas de Noiembrei,
priveam cum cadeau frunzele in bataia
vantului rece de Iarna.
si un gand zise inimii mele:
ma duc sa-L caut pe Iubitul meu printre,
frunzele cazute si uitate ale Toamnei.
si intreband Cerul instelat:
copacii cu crengile lor maronii,
frunzele ruginii cazute pe jos
si uitate in vantul rece si trist.
unde, pot sa-L gasesc pe El?!
dintr-o data veni o ceata asa de deasa,
iar, eu de atata frig si asteptare.
mi-am imbratisat cu ambele mainii
trupul tremurand de frig,
un glas se auzi inlauntrul meu intreband;
de ce esti singura si trista ti-e inima ta?!
nu stiai ca Eu,
mereu sunt cu tine in fiecare moment,
din viata ta singuratica?
aici sunt!
gata a te imbratisa cu toata dragostea Mea,
Eu sunt langa tine!
in ceata serii reci si in bataia
unei aripii de vand dulce,
soptindu-ti: iubita Mea!
niciodata nu te voi parasi,
si singura nu esti.
aici in vantul rece si in fosnetul frunzelor,
chiar si aici Ma vei gasi.
asteptandu-te ca amandoi sa
ne luam Zborul catre Cerul instelat al serii !

- A. A. Popovici,

Cerul m-a cheama !

 

 A fost un drum greu spre Cer, dar,azi!

am plecat de pe acest pamant
al suferintei si tristetei.
intr-o zi de Noiembrie cu razele soarelui calde,
Cel Prea Inalt m-a chemat la El.
in sfarsit sa-L intalnesc pe Cel
prea Iubit de inima mea,
te-am lasat pamantule de lacrimii!
m-am nascut pentru un scurt timp,
pentru o misiune.
de a spune si la alti despre Dragostea Lui,
si a arata putin din suferintele Lui.
ohhh! omule, Cerul te cheama sa te
intoarci la El cat mai este
inca un azi pentru tine!
El inca te asteapta sa te intorci la pieptul Lui,
e gata a te imbratisa...
si soptindu-ti la ureche cu blandete,
in sfarsit te-ai intors,
Acasa copilul meu drag!
mult te-am asteptat sa te intalnesc,
si sa iti spun cat de mult Te-am Iubit.
viata Mea pentru tine Mi-am dat-o la Cruce!
ca tu sa poti avea parte de bucuria Cerului,
desi drumul tau pana aici a fost.
plin de spinii si durere,
nu se poate compara cu Fericirea,
de a ma vedea pe Mine copilul meu!
o floare ai fost pe acest pamant,
ca sa raspandesti Mireasma Mea de Iubire.
printre cei din jurul tau,
marturisind ca Eu sunt unicul Dumnezeu!
si la sfarsitul pasilor tai,
ai spus doar atat:
Tata!!
am sfarsit urma pasilor mei pe acest drum de durere si
lacrimii, in sfarsit sunt Acasa cu Tine.
pentru o Eternitate,
dragul meu, Isus!

                                                     - A. A. Popovici,

.... pentru Matusa mea,

   care Domnul a luat-o Acasa !

Apus portocaliu !

Priveam in departare un apus portocaliu

si am inteles ca dincolo de frumoaselei culorii.
ce colorau zarea intr-un curcubeu sclipitor,
se ascundea un suspin ne grait
iar, acel suspin ne spus in cuvinte.
era Cineva!
care ma privea din inaltimea Cerului cu o Iubire
calda, spunandu-mi:
prin vantul rece de Noiembrie,
in culorii jucause scaldate in razele serii.
Toamna inimii tale e fericirea de pe buze,
fluturii jucandu-se prin firele de iarba uscate si,
asezandu-se pe fruntea mea.
cu un sarut dulce a Celui asteptat,
mi-am dat seama ca El.
e in toate frumusetile pe care noi,
adesea, nu ne facem timp sa vedem Maretia
si Dragostea Lui pentru noi!
uitand ca El e vocea ce ne sopteste dulce
din zarea aceea departata.
si frunzele cazute pe aleei,
sunt binecuvantarile uitate de cei mai multi.
lasate in vuetul vantului ce sopteste din departare:
mereu, voi fii aici pentru tine!
chiar si in aceste frunze uscate si portocali,
ale Cerului binecuvantarii.
ne pretuite si uitate de cei pe care,
viata Mea, mi-am dat-o pentru ei!
acel apus in culorii de un portocaliu rosiatic de pe Cer.
sunt, fericirile ne gasite de inima mea trista,
ridicandu-mi ochii catre Cerul instelat
de un albastru inchis,
cu perle sclipitoare pe el.
o voce spuse bland inimii mele:
in apusul portocaliu,
pe care Il privesti acum!
sunt ale Cerului binecuvantarii pe care ochii tai nu le-au
vazut inca, dar.
intr-o zi vei vedea frunze cazand pe finta ta,
si alcele frunze sunt.
cuvinte ne scrise de Iubire si
fericire pentru tine,
pe care El insusi le scrie pe aceste frunze
si pe apusul Cerului portocaliu!

- A. A. Popovici,

Flori de august !

 

 Mi-e dor de parfumul florilor din august,

de linistea Cerului gri si de razele soarelui, calde.
imi lipseste caldura unei imbratisari a Celui iubit!
de fosnetul frunzelor verzi,
din copacii inflorifi cu petalele lor albe si,
de vantul racoritor in zilele sufocante.
de dorul marii cu mireasma valurilor,
picurii reci, cristaline de apa...
mi-e dor de acea privire din ochii Lui,
de pasiunea lor plina de Iubire pentru cei cazuti.
in mreaja pacatului a cestei lumii,
parca ne satui de atata placere.
de vocea Lui ce se aude ca o soapta in bataia vantului
si in firele rebele ale parului meu spunand:
cu glasul unui tunet ce parea ca vine din adancul Cerului.
intoarcete suflet singuratic si trist!
la Cel ce te Iubeste,
cu o Dragoste neprefacuta, El e aici!
gata a te imbratisa cu bratele Lui puternice !

 - A. A. Popovici,

Gandurile ploii !

Astazi, ploua iar cu ganduri triste in inima mea,

si privind afara pe fereasta camerei mele.

am vazut picuri marunti de

lacrimii cum cadeau pe frunzele verzi,

parca erau niste cristale de mult uitate.

si imi veni in minte imaginea unei persoane

de mult uita in amintirile mele.

El mereu era aici pentru mine,

chiar si atunci cand eu nu Ii simteam prezenta!

era in gandurile ploii ce rece cadea

pe iarba verde de afara,

iar eu, nestiand ca acele picuri de ploaie.

erau insusi gandurele Lui pentru inima mea trista,

soptindu-mi ca o melodie de

Iubire ce parea ca vine din.

Cer,ohhh!

fiecare picur de ploaie e,

un gand de Dragoste cazand pe:

frunze, iarba,

pe floricele gingase si pe chipul tau!

vei intelege oare vreodata,

Iubirea Mea pentru tine?!

aici stau asteptandu-te in aceste picaturi de

ploaie cristaline

si privindu-te din zarile albastre.

sperand ca intr-o zi vei intelege,

ca chiar si atunci cand privirea si inima

iti sunt triste si de nepatruns...

totusi, Eu iti voi ramane credincios

pentru tot deauna,

si ne vom intalni intr-o zi in

acele zarii de mult uitate !

                                                - A. A. Popovici,

Vers si o umbra !

 

 Cuvintele sunt ca o povara pe inima mea,

neputand fi rostite cu buzele.
doar un vers nerostit in cuvinte si
totusi fara sa imi dau seama compun cuvinte nerosrite cu buzele,
in trecerea mea prin versurile uitari.
de multe ori viata e un vers uitat,
care nu poate fi scrie in cuvinte simple...
este nevoie de daruire si pasiune,
pentru ca urmele pe care le lasi in urma ta.
vor fii pasi pentru cei ce vor veni dupa tine
si tot ce faci, spui si scri:
sunt cuvinte nerostite cu buzele tremurande..
de multe ori e nevoie de un singur guvant rostit cu Dragoste,
catre o inima trista si o umbra ce suspina...
prea putini sunt cei ce astazii,
rostesc cuvinte pline de Iubire unui suflet parasit!
majoritatea doar lovesc in umbra nevazuta
si zdrentuita din departare ce parea ca vine,
multi sunt cei care doar.
o umbra sunt pentru cei din jur
si uitati prin ultimele randuri ale scaunelor...
si totusi nimeni nu isi da seama,
ce pot a deveni niste umbre uitate pe undeva.
dar, Cel ce stie ce inseamna sa fii mereu in umbra,
si uitat de toti din jur.
e totusi Cineva ce stie ca si o umbra,
poate a deveni un instrument pentru.
a arata dragostea Celui ce a daruit totul
pentru fiecare dintre noi,
iar tot ce lasi in urma ta.
e doar un vers nerostit cu buzele !

- A. A. Popovici,

Mireasma Lui !

 Un dor m-a invaluit cu mireasma lui din departare,

si vantul rece jucaus in parul meu
imi sopti cu dorul intalniri:
alearga asa de tare catre acele zari uitate!
iar eu, am suspinat in launtrul meu si am spus:
cum voi putea oare sa alerg catre stele?!?
inima mea vrea sa alerge asa de sus dar,
picioarele mele parca nu vor sa raspunda
la acest dor din departare...
vantul imi luase esarfa cea verde a,
revaderi Celui Iubit,
lasand in urma Lui un frig ca de gheata,
dar, cineva imi spuse cu glasul unui
Indragostit de demult:
Iubirea o cauti?!
Eu sunt Iubirea ta in aceasta viata!
sunt in tot ce tu visezi si simti,
in dorul din inima ta care adesea nimeni nu-l
intelege, in suspinele tale!
in Cel pe care Il astepti cu atata Iubire,
in tacere si daruire.
mereu voi fi aici pentru tine chiar,
in vantul care esarfa ti-a luat-o spre Cer...
intr-o zi de mai ne vom intalni,
in mireasma florilor de mere!
dar, pana atunci Dragostea mea,
asteapta-ma cu dorul reantalniri
si Eu aici voi fi asteptandu-te!

- A. A. Popovici,

Strigatul de ploaie !

 

Vant rece din departare,

facu ca toate frunzele ruginii
sa zboare in vazduhul uitarii.
lasand in urma lor doar un glsa fara sunet,
un suspin facu ca inima mea sa strige in ploaia rece:
unde Esti?
atunci, rindicandu-mi imima mea trista,
catre acele zarii departa-te.
Cineva cu glasul ce parea ca vine,
imi spuse doar atat:
ohhh!
aici Sunt langa tine,
inima trista si uitata.
asteptandu-te aici in aceasta ploaie,
ca sa simti fosnetul frunzelor!
triste si uitate in ploaia singurata-ti.
privirea mea cauta in departare pe El,
singurul care si in ploaia singurata-ti.
poate sa scrie cu stropii de ploaie,
un cantec de Iubire...
alergand in ploaia acea rece de Toamna!
un glas imi sopti din departare,
draga mea.
mult te-am cautat in aceasta ploaie a
singurata-ti fara de Iubirea ta,
mereu m-am intrebat:
cand va veni acea zii cand te voi privii,
in acei ochii verzi.
intizandu-ti aceasta umbrela si
adapostindu-te sub ea de
stropii ploii marunti si reci...
doar, in imbratisarea mea calda vei,
gasi acea Dragoste neconditionata a sindurata-ti tale.
penrtu ca aceasta Iubire vine din Cel ce a,
daruit totul pentru noi!
stiai draga mea:
ca El viseaza la povestea noastra de Dragoste?!
asteapta ca acea zi a intalniri noastre.
sa fie o binecuvantare pentru doua inimii,
uitate in singuratate-a ploii...
El, e singurul care poate sa auda un
strigat in ploaie!

- A. A. Popovici,

Uscat- ruginiu !

 Nimeni, de multe ori nu te intelege si

doar singuratate-a e singura care parca ramane cu tine.
singur mergi si tot singur te intorci,
privind parca in gol Cerul indepartat.
intrebandu-te:
cine e in stare sa ma inteleaga?
un suflet trist si singuratic.
de multe ori, asemanandu-ma cu frunzele..
toamna, cazand parca ale nimanui in vantul rece!
si parca auzind o voce calda in
adiere rece...
soptind din indepartare,
nu esti singur dragul meu:
mereu, Eu am fost cu tine si
niciodata nu te-am lasat singur!
Am fost aici!
in tot ce tu vezi si simti,
in fosnetul de frunze uscate
si uitate de toti...
calcandu-le mereu in picioare in trecerea lor grabita!
Sunt in vantul rece al toamnei
si asteptand o inima inghetata de frigul de afara,
sa pot sa-i soptesc:
si Eu am fost singur!
uitat de toti cei pe care ii Iubesc cu tot ce sun.
pe un deal al singurata-ti rece!
uitat de propriul Tata,
dar, daca Eu nu plateam pretul in locul tau ?!
tu, ai fi ramas un pustiu,
desert fara boabe de nisip.
uitat chiar, de o frunza ruginie pe o aleie!
fiul meu Iubit!
bucurate ca nu esti singur,
nu uita ca ptetul tau e platit!
fii fericit, ca Eu iti pot vorbi chiar
si prin vantul rece al toamnei- frunza uscata.
fii fericit, pentru ca in curand voi
veni sa te iau, al tau Tata Ceresc,
fii fericit fiul Meu !

- A. A. Popovici,

Dor de Cer !

' ohh,Cer..

                                                         e un cuvant special pentru mine,
                                                           nu stiu cum tu iti imaginezi ca
                                                                o sa fie acolo,dar eu..
                                                               imi imaginez cam asa..
                                                          acolo o sa pot sa fac lucrurile,
                                          pe care aici pe pamant nu le'am putut face niciodata:
                                            vine o zi cand voi fi in fata Celui Prea Inalt si o sa
                                           am marea onoarea de a ingenunchea innaintea Lui..
                                                                    ce onoare!!!
                                             o sa simt in sfarsit cum e sa ingenuchezi din nou
                                                        dupa o perioada lunga de timp,
                                                o sa pot in sfarsit sa alerg asa de tare incat
                                               sa cad pe iarba si sa'i simt mirosu, de verde...
                                                sa calc iarba cu picioare si firicele mici de,
                                                 bumbisori printre degete zambaindu'mi..
                                                  sa privesc Cerulll de un albastru deschis..
                                                       si..oh!!!sa merg cu picioarele prin
                                                         apa rece a unui izvor cristalin!
                                                             iar, pietricelele din izvor..
                                                      in diferite lor culori sa imi spuna:
                                               uite ziua cea mult dorita de inima ta, e aici!
                                               in sfarsit poti sa faci totul impreuna cu cel..
                                                      Iubit de inima ta, El e langa tine...
                                                     sa canti pentru bucuria inimii Lui,
                                                        si sa sari in sus asa de tare..
                                                                  incat sa poti,
                                              sa imbratisezi tot Cerul cu dorul tau arzand!!!
                                             si sa'L laud pe Cel ce ma creiat asa de minunat,
                                           Tata multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine
                                                       si pentru tot ce vei face in continuare !.

                                                           - A. A. Popovici,