Primăvară cenușie !

Raze cenuși de primăvară ce se aștern pe pământul înghețat. 

Aburul vieții îmi părăsește ființa mea, 

moartea și Locuința ei mă cheamă în adâncul rece! 

Ochii îmi văd pieirea în cheile Celui ce le ține în mâna Lui- 

unde e duhul meu ce puțină vreme a trăit în această țărână? 

Agonia și profunzimea carții, ce asteaptă ca și- l i t e r i le - 

numelui meu să se găsească în paginile ei eterne!!! 

Zgomotul înfiorator al chinului veșnic ticăie, 

ca un catarg ce valurile mării îl aduce din glasul Celui ce vine! 

Fiecare mădular îmi este zdrobit, 

dalta sfărâmă adănc în sufletul meu... 

În zi mă frământ și noaptea cuvintele îmi sunt îndreptate către acel loc, 

ce pământ ruinat îmi rămâne inima în mine! 

Cerul va trece ca și un vis dulce dar, 

El îmi va rămâne ca o pecete, 

ce niciodată nu va putea fi smulsă din gândurile mele! 

- A. A. Popovici, 

Femei si mame !•

 Chipuri ce imbatranesc pe fete de femei si mame,

masti rigide a aniilor ce trec ca un sunet de asteptare.

Un strop de alinare a inimii,

ce univers de bucurie ar fi familia daca...

Mama ar fi mai mult decat pretuita,

nu uitata si neglijata- trista si parasita!

Fi respectul ce ea il doreste in suflet tainic,

in loc de cuvinte dureroase ce sunt aruncate in fiinta ei!

Copii ar fi mai mult decat poveri,

ce le purtam pe brate,

zambet ceresc- eternitate a vesniciei!

Fi o fericire a maretei rasplatici, binecuvantarea ce intr-o zi,

va straluci in coroana de lacrimi ce ai trudit-o o viata.

Femeia ar fi mai mult decat,

o placere pentru barbatul ei,

sentimente fatarnice- dragoste din cenusa!

Fi bratul puternic ce ea il imbratiseaza,

in loc de o privire aruncata cu ura.

Sotia nu este iubita, doar intr-o zi de sarbatoare,

ce adoua zi a disparut in nestinta undeva departe-

ce a fost candva.

De ce, ne amintim de un gest de dragoste,

pentru mamele si femeile-

ce raman uitate intr-un colt intunecat,

flori ce vor fi daruite prea tarziu ?______

                                               - A. A. Popovici,

Hello !

Don't just be a blossom, 

that smells and it's missing the joy !

Sometimes, 

there is no lOvE in spring for you,

waiting of a green flower with red lips!

Look closer in your heart ,

it feels no happiness in a loneliness day.

The attitude of your mind is so, 

far away in the darkness of orange hair !

There is no one that have the courage,

to see beyond of your looks.

So deep hidden in the spring of you,

blue words in lonely eyes!

A hello of flowers that,

no one can't give you- 

because you are not in love...

Cold spring, the end of soul- 

color of clothes,

just an hello of spring!

                                     - A. A. Popovici,

Țărâna vieții !

Atunci când, 

mireasa nu va mai auzi glasul mirelui ei- 

moartea va veni ca un vuiet din adânc, 

ce va despica inima în bucați de pustiu! 

Tristă agonie- ce va dăinui o veșnicie! 

Lumina va fi un glas surd la suspinele ei- 

o adâncime amarnică. 

Țărâna vieții, va pustii rămașița tinereți ei, 

va smulge și ultima dorință a unei speranțe, 

ce totuși mai stăruie în goliciunea suflelului ei! 

Amintește-ți- că în tine nu va fi decât un gol, 

atunci când ființa nu va mai fi pe acest pământ, 

durerea mea va fi glasul șoaptei de ieri! 

Îmbrățișarea va fi doar un vis de primăvară, 

ce niciodată nu va cunoaște dragostea! 

El va rămâne o așteptare eternă- 

uitat în universul nepătruns de existență!

Atunci, așteaptă glasul tăceri- țărână rece!

                                            - A. A. Popovici,

Bucăți de umilință!

Adesea, fugim de umilință și nu mai acceptăm, nici o durere.

Însuși El a fost zdrobit, 

de umilința păcatului pe care cu toți l-am săvârșit!

Când a fost ultima tristețe, a unei umilinți reale în viața ta?

Pentru că numai așa vei știi, 

că întradevăr ești un copil de Dumnezeu, când umilința te va durea!

De ce ne disprețuim unii pe alți și totuși afirmăm că suntem în Hristos?

Bucuria și binecuvântarea celuilalt ne este ca o povară!

Atunci când, umilința e un trandafir ofilit- 

bucăți de fericire va răsări în sufletul îndurerat.

În umilință de v-om trăi ca El, 

ființa noastră va semăna cu adevărat- chipul lui Isus!

                                                  - A. A. Popovici,

No wishes!

When you are dead, 

glory will be a small gift from your friends.

And yet, a simple heart is waiting, 

someday, may never come in your life! 

People have so many faces, 

they are looking at you and nothing else.

I stopped, to want the impossible.

No wishes for this year,

soul without a breath inside.

So many dreams that are down, 

in life miracles come true, perhaps!

Happiness is just something that may appear,

in a thousand years.

Somewhere exist unseen love but,

it was only a hope!

                                         - A. A. Popovici,

Cenușa Împăratului !.

Am îngropat fericirea într-o așteptare cenușie!

În ruinele adânci ale Iadului, 

îmi este sufletul.

Cenușa ființei mele e tristă, 

ca o voce ce strigă în noapte...

Peretele cântă în întunericul ce a dispărut, 

fără glas !

O dragoste ascunsă în adânc.

Sufletul îmi aruncă pietre, 

ca un pustiu ce nu există!

Sfințenia minții e un gunoi ce arde, 

fără cărbunele fierbinte al existenței...

În genunchi este rânjetul inimii, 

ce mereu cere o minune!

Furtuna vine ca un val de fericire, 

săpat pe o stradă eternă, 

făptura Lui nu mai are nici un strop,

de credință în cel Viu!!!.

Închis luminează flăcările înselătoare, 

ce par un curcubeu veșnic...

Tunetele plăcute ne încântă așteptarea și 

adevărul nu mai sparge plăcerea clipei!

Distrugerea va vine ca o pisică blândă, 

o clipă a înfrâgeri ce sosește.

Șapte se apropie, 

stelele și potirele vor fi gata, 

ce se vor aruncate în văzduhul bisericilor!

Împăratul Sfânt e gata să-și ia orașele, 

ca niște globulețe plăcute la înfățișare și 

putrede pe din lăuntru.

Speranța și din cenușa va răsări dar...........

Cine e gata ? Să ia aminte!!

                                 - A. A. Popovici,

It's almost Christmas !

So many of you talk about love and Jesus Christ, 

but it is such a sadness in this days, 

to see people... 

every men and women is looking for a good body look, 

a nice name of a good family.. 

instant to search a sweet heart, 

a ugly being, it's so sad.!

No one wants anymore to be a blessing for someone. 

Where is the true love, 

about that the Bible talks in this days? 

Only at Christmas,

we choose to make some gifts for some people, 

and that's it for all the year! 

the heart and soul are satisfied with this and you think that, 

God is so happy for what you have done for Him...

those that think only at Christmas they can: 

love, make gifts, 

to be a blessing for someone, 

choose to be happy, 

or to listen the voice of God!!!

some words from the heart of His love for you, 

don't forget about all those people with a broken soul,

that no one cares about them!

                              

                                                        - A. A. Popovici,

Pentru ce ?!.

Pentru ce, 

uitam de tine Doamne,

in nelinistea noastra tulburata?!

Pentru ce, 

ascultam soapte straine,

melodie din adanc!?

Pentru ce, 

ni-s oasele rupte,

in gerul inghetat al fiinte noastre!?

Pentru ce, 

ne e inima inchisa la cuvintele Tale, 

si nu intelegem profunzimea lor,

o nesiguranta a voci Lui?!.

Pentru ce, 

vrem sa fie viata aceasta ca o zdreanta, 

in pustiul putred fara Împaratia lui??

Pentru ce, 

ne pierdem credinta,

in valul lumii eterne, uitat, 

scrasnet de dinti infrigurat!?,

Pentru ce, 

traim doar cu o iluzie in vant, 

ca Lui, îi place si asa cum suntem?!

Pentru ce,

ascundem ranile care le purtam in piept,

si nu le aducem inaintea lui Isus!?.

Pentru ce, 

ani îi pierdem in placerea,

a ceea ce vedem si pipaim, 

suflet insetat de durere?!-

Pentru ce, 

si pentru ce eternitate risipim, 

tot ceea ce ne-a fost dat aici jos,

paradisul fara Dumnezeu!!!?.

Pentru ce, 

aruncam bucuria reantalniri cu El, 

in bucati de cioburi desarte?!

Pentru ce,

alegi fericirea ta in locul inimii Lui, 

glasul Sfinteniei?...

    

                          - A. A. Popovici,

Winter story .

Even when ,

I don't have the strength,

 to believe.

touch of the blessings,

 your hands keeps for me!

flower of ice,

 that melts of Your love.

I hear your voice, 

 frozen of my soul!

Jesus ,

my thoughts and words,

 are yours even,

deep in the melody,

 of a snowflake.

my heart is so lonely,

 in this snow of life.

cold breath, 

 that never say something.

listen in the dark,

 of your heart...

and if yet,

 all of me is so down, 

without a joy.

I still hope, 

in my winter story!

                                       - A. A. Popovici,

O binecuvantare mica !^.

´´ Doamne, 

o binecuvantare mica, 

ce astazi e inaintea Ta..

o fiinta plapanda cu un zambet roz, 

ne-ai trimis pe acest pamant,

ce cuvinte inca, 

nu poate a rosti!

O binecuvantare nepretuita si totusi, 

dorita de prea putini in aceasta lume,

pentru ca am uitat, 

sa pretuim ce primim de la Tine!

Doamne, 

o binecuvantare mica ce bogatia anilor, 

si placerile lor ne-a furat-o adesea, 

din aceste maini goale!

acest Dar mic vine de la Cel, 

ce viata si-a dat pentru o frimitura mica de om!

O binecuvantare firava ce in aceasta zi, 

doar mainile Tale o pot binecuvanta cu adevarat,

in drumul vetii ei, 

o carare nestiuta de nimeni!

Doamne, 

un copil mic sa ne faci in inima noastra,

caci doar asa vom putea primi, 

aceste binecuvantari mari,

ca acest copilas!

                                              

                                                               - A. A. Popovici,

Fall of death !,.

.,time when all is falling, 

like a fall of death !...

nothing isn't forever, 

even the breath stops, 

in a word,.

blue mouth murmured perhaps, 

whispers in the darkness !

hope never last in a lonely heart,

call of a deep nowhere,..

can love, a true love, 

love a beast with a ugly look,

unless that soul sees a beauty in it ?!.

to no one cause any pleasure, 

a shadow of the inside .,

only a bless that, 

there's none to see it !..

                                  - A. A. Popovici,

Spatele fericiri .!

.< Trebuie sa renunt la vise si sperante!

durerea e mereu acolo, 

ochii nu o vad chiar de ar vrea.

paradisul e doar o speranta,

ca poate va fi intr-o zi !

bucuria are multe culori,

a unui suflet gol prabusit in visare...

renuntarea e singura, 

care asteapta sfarsitul in tacere!

o voce ce nu se aude in soapta grea,

dincolo de muntii inalti ai inimii !.

un strigat din adancul cenusi m-a cheama,

gandul singuratati eterne !...

spatele fericiri e o fiinta mereu ascunsa,

dincolo de infatisarea privirii.!|

                                              - A. A. Popovici,