Skip to main content

Străpunsă vreme !

Dragostea este cea mai fățarnică dintre inima umană şi sufletul veşnic! Nu spun multe dar, ascult ceea ce trebuie! Zilele ploioase mă odihnesc în neniniştea lor! Ne place divertismentul chiar şi în biserici, râsul şi o recomandare la un film ba chiar direct de la amvon! Greul nu mai este un greu ci un bine nevăzut al inimii. Vino şi vezi, până când suflarea nu se pierde în aşteptarea rece! Mă îngrop în durere mea nevăzută. Auzeam ploaia cum vorbea cu mine în durerea picurilor ei amari, mai rabdă inimă! Când vine vremea ta, dacă nu acum să iubești inima Lui în bucuria câtecului? Și nu s-au întors în așteptarea sufletului lor! Legați sunt cei ce mănâncă durerea celui ce rabdă amărăciunea în cuvântul dulce de miere! Trezește dragostea în strigările pierdute ale lipsei ce te-a ucisi în dăruirea de acum. Dar după ce zilele trec, trăiește pentru că un mâine nu este a tău! Chinul înțeapă adânc ce, îți rămâne să rupi din tine dacă nu ființa întreagă a singurătăți? Până ce nu mai exiști este totul un magic al visului ce un suflet îl speră. Am încercat să te găsesc în mintea mea și totuși am renunțat, când tu ești cel ce mi-ai despărțit sufletul de inimă! Veșnic ne va fi mormântul cel al rămășiței ce miroase a putregaiul uitări! Frica este dragostea găsiri uraganului atmosferic în bucățica de istorie a întunericului, umbra de pietre cioplite a mhniri, străpunsă vreme. 



                               - A. A. Popovici,

Comments

Popular posts from this blog

Prieten de toamnă !

Mi-au murit speranțele în mine însămi . Nu există moarte fără bucuri și nici vise mari atunci cănd nu ai credință ! Oare cum are liniștea în naivitatea lui ? Durerea este cea mai puternică armă în schimbarea unei vieți ! Groaza dureri întotdeauna va fi o inimă veche ! Îmi vei rămane un prieten de toamnă ce totuși , în lumina unei sclipiri aievea vis . Mi-sa obișnuit inima în bătăile lente alei iubirii inexistente încă , am de împărțit o dragose și un drum de urmat ...care poate niciodată nu te va chema în pragul ei ! Obosită îmi este o ființă ce mai are dorințe și speră în toamna frunzelor căzute . Puterea mi-se pierde în șoaptele ce deschid zăvorul unei uși nevăzute ! Aici rămâne fereastra dimineții ca vântul ce nu anunță boarea reveniri , pentru că te așteaptă iubitul vieții eterne . Dacă exiști undeva , vezi să vi pentru că stacojiul te va întampina în ființa mea !? Să descopăr misterul unui foșnet de frunze unde lumea mea se desface în bucăți mici de inimă crăpată . Universul tău …

Mântuire dulce,.

Un glas mi-a rămas din Tine ! De ce mai respir ? Mântuire dulce, mai iubești ?! În mine sunt lacrimi . Aici,! .......... Îmi este rămășița sufletului . Oare mai respir , Mântuirea Ta dulce ? Atunci când, Inima mi-se desprinde De trup în durere .? Al Lui va fi umbra mea . Mai este ea dulce atunci ? În mâini îmi țin cerșitele cuvinte , Acolo nerostite, ce vor rămâne ? Lasă să ardă suspinul în răni ! Târzii sunt orele trecătoare .

                                                                                   - A. A. Popovici,

. .. din mine

Lasă-mă să te iubesc mâine pentru că azi este târziu . Nu mai știu să cred în speranța nădejdi ! Ca briza unui vânt așa este cuvântul lui Isus ! Când știi ce vrei de la viață doar atunci vei fi o binecuvântare pentru alți ! Liniștea cu Dumnezeu este izvorul unei nesecate iubirii ! Nu îți irosi mântuirea pe lucruri de nimic . Speranțele Lui în bătaia nebună după sufletul tău sunt ca iubirea veșnică a inimii ce așteaptă ! Mai visează ființă ce dorești călătoria amurgului . Exist într-un loc bizar ce taina sufletului o despică . Valul mării zvârcolește târzia liniște, acel suspin ! Flămândă îmi este boarea vieții Doamne, oare așternutul rugăciuni va mângâia durerea zbuciumată a minți mele ? El și tu ești sensibil atâta vreme cât timpul a oprit în loc freamătul aspru al înghețului . Aștern propoziți neterminate pentru că vreau să cred că dincolo de cuvinte există ceva măreț de iubit ! Mi-se cutremură în mine prietenia dulce ce am dorit-o ca pe un drum melodios . Undeva atunci, tu vei fi …