Skip to main content

Străpunsă vreme !

Dragostea este cea mai fățarnică dintre inima umană şi sufletul veşnic! Nu spun multe dar, ascult ceea ce trebuie! Zilele ploioase mă odihnesc în neniniştea lor! Ne place divertismentul chiar şi în biserici, râsul şi o recomandare la un film ba chiar direct de la amvon! Greul nu mai este un greu ci un bine nevăzut al inimii. Vino şi vezi, până când suflarea nu se pierde în aşteptarea rece! Mă îngrop în durere mea nevăzută. Auzeam ploaia cum vorbea cu mine în durerea picurilor ei amari, mai rabdă inimă! Când vine vremea ta, dacă nu acum să iubești inima Lui în bucuria câtecului? Și nu s-au întors în așteptarea sufletului lor! Legați sunt cei ce mănâncă durerea celui ce rabdă amărăciunea în cuvântul dulce de miere! Trezește dragostea în strigările pierdute ale lipsei ce te-a ucisi în dăruirea de acum. Dar după ce zilele trec, trăiește pentru că un mâine nu este a tău! Chinul înțeapă adânc ce, îți rămâne să rupi din tine dacă nu ființa întreagă a singurătăți? Până ce nu mai exiști este totul un magic al visului ce un suflet îl speră. Am încercat să te găsesc în mintea mea și totuși am renunțat, când tu ești cel ce mi-ai despărțit sufletul de inimă! Veșnic ne va fi mormântul cel al rămășiței ce miroase a putregaiul uitări! Frica este dragostea găsiri uraganului atmosferic în bucățica de istorie a întunericului, umbra de pietre cioplite a mhniri, străpunsă vreme. 



                               - A. A. Popovici,

Comments

Popular posts from this blog

Mântuire dulce,.

Un glas mi-a rămas din Tine ! De ce mai respir ? Mântuire dulce, mai iubești ?! În mine sunt lacrimi . Aici,! .......... Îmi este rămășița sufletului . Oare mai respir , Mântuirea Ta dulce ? Atunci când, Inima mi-se desprinde De trup în durere .? Al Lui va fi umbra mea . Mai este ea dulce atunci ? În mâini îmi țin cerșitele cuvinte , Acolo nerostite, ce vor rămâne ? Lasă să ardă suspinul în răni ! Târzii sunt orele trecătoare .

                                                                                   - A. A. Popovici,

Florile pastelate .,

Florile inimii sunt pastelate ~primăvară asteptată .  Îmi plâng inima sfâșiată din mine ! Binecuvântările nu se spun doar se văd ! Poate că am crezut ce ai vorbit Tu dar. . .  Nu avea nici o formă plăcută ci dar se ascundea īn agonia vieții . Dacă viața ar fi o melodie dar, nu este ? Trebuie să trăiesc ca și cum nu ași exista .  Mi-ași fi dorit ce se dorește deși e târziu a mai aștepta un răspuns ! Pentru mine nu ai răspuns, totuși! Mi-am vazut visele spulberate în marea albastră- adâncă . Atunci când, bucuria devine reală viața este în culori vii pastelate și simți că respiri dragostea dulce a inimii !  Ce ași putea să îmi mai doresc și nu mi-am dorit în această viață ?!



- A. A. Popovici,

Green writer.

In time with my books.  In time with my thoughts. In time with my desires. In time with my sadness. In time with my writing. In time with my dreaming. In time with my plants. In time with my darkness.


In time with my lost hopes. In time with my sad piano -melody. In time with my waiting...  In time with my travel, feelings.


In time is my window door!


In time with my shadows. In time with my lover. In time with my thinking. In time with my happiness. In time with my words. In time with my loneliness.


All that I desire, All my dreams, All my hopes, Are in time for me!


I’m a green writer! In time with my own poetry! In time with my library of books.



                           - A. A. Popovici,