Dragostea este cea mai fățarnică dintre inima umană şi sufletul veşnic! Nu spun multe dar, ascult ceea ce trebuie! Zilele ploioase mă odihnesc în neniniştea lor! Ne place divertismentul chiar şi în biserici, râsul şi o recomandare la un film ba chiar direct de la amvon! Greul nu mai este un greu ci un bine nevăzut al inimii. Vino şi vezi, până când suflarea nu se pierde în aşteptarea rece! Mă îngrop în durere mea nevăzută. Auzeam ploaia cum vorbea cu mine în durerea picurilor ei amari, mai rabdă inimă! Când vine vremea ta, dacă nu acum să iubești inima Lui în bucuria câtecului? Și nu s-au întors în așteptarea sufletului lor! Legați sunt cei ce mănâncă durerea celui ce rabdă amărăciunea în cuvântul dulce de miere! Trezește dragostea în strigările pierdute ale lipsei ce te-a ucisi în dăruirea de acum. Dar după ce zilele trec, trăiește pentru că un mâine nu este a tău! Chinul înțeapă adânc ce, îți rămâne să rupi din tine dacă nu ființa întreagă a singurătăți? Până ce nu mai exiști este totul un magic al visului ce un suflet îl speră. Am încercat să te găsesc în mintea mea și totuși am renunțat, când tu ești cel ce mi-ai despărțit sufletul de inimă! Veșnic ne va fi mormântul cel al rămășiței ce miroase a putregaiul uitări! Frica este dragostea găsiri uraganului atmosferic în bucățica de istorie a întunericului, umbra de pietre cioplite a mhniri, străpunsă vreme.
- A. A. Popovici,
No comments:
Post a Comment