Ma poti auzi Cerule?

 

 Cand putere nu mai am,

ma uit la Tine si
ploaia cade peste mine.
cand lacrimii cad pe obrajii mei eu,
privesc spre Tine !
imi poti auzi suspinul meu ?
cand credinta mea e in zadar,
privirea mea spre Tine se inalta !
glasul rugaciuni mele il auzi ?
cand ma rog si simt ca parca,
rugaciunea mea nu ajunge nici
pana la nori, atunci !
inima mea striga catre Tine,
poti auzi cantarea inimii mele ?
cand cuvintele nu imi ies de pe buze,
inima mea Te canta in tacere !
imi poti vedea privirea mea ?
cand ochii mei tristi sunt.
in melancolia serii,
ei zaresc sclipirii de stele pe
Celul stins !
ma auzi in linistea apei cristaline ?
cand susurul ei bland,
imi mangaie picioarele obosite !
ma poti auzi oare si in tacere ?
in linistea asa de profunda a,
inimii mele cuprinsa de teama, atunci !
tacerea Cerului instelat,
imi sopti in glasul serii de nepatruns:
nu inceta sa crezi si sa speri !
Cerul e raspunsul oricare-i intrebari,
fara raspuns !

- A. A. Popovici,