Va rămâne îmbrățișarea florilor,
ca sub tăcerea sugrumată a liniștei de ieri!
Mai pustiu e așteptarea bunului simț.
Emoția e monologul ce arde,
plăcerea nemișcată a sufletului.
Torturat e brațul întins în final!
Panicată este privirea ce s-a oprit în locul interzis.
Stăpânirea doare în mijlocul libertăți- imaginare!
Valul roșu se așterne între nădejde și disperate,
ce vine- ca o blândă înfățișare ștearsă.
Umilă și dulce e iubirea împărțită în secole reci!
Nedefinit apare bucuria unui pericol adânc,
ce oprește atingerea destinului fragil al inimii goale.
Taina e cea care rămâne în urma șovăiri!
- A. A. Popovici,
No comments:
Post a Comment