Dimineațile vin, razele unui vers purpuriu .
Știu, durerea vine după mine, o rădăcină de țărână grea !
Viața omului este o pală violetă, un gol șters în această lume.
Tu stii, dorul din pași mei rătăciți Doamne, urme pe munții înghețați .
Cuvintele îmi sunt comoara mea, la fereastra trandafirilor de spini.
Ce îmi dezgropă groaza cea cenușie a copilăriei. . .
Petalele roz de lacrimi El le va șterge, mâna Lui de frunze !
Speranțele Lui mă vor apuca și voi pleca !.
- A. A. Popovici,
No comments:
Post a Comment