Pașii mei stacojii.T__t

Pașii mei stacojii s-au înnegrit,
doar murdărie rămâne în urma mea . . .
S-a sfârșit așteptarea sfâșetoare a inimii,
 un țăruș a despicat tăcerea adâncă!
Vai,! ce jale îmi este trupul dezgolit al ruinelor.
Unde, mai pot găsi alinarea,
urma durerilor ascuțite?
Am visat o dată că totul va fi altfel dar,
doar cenușă de vise au rămas!
 Pierzi binecuvântarea de nu o accepți la timp!
De ce deveniți monotoni?
Ce zâmbete false vă este prietenia,
în cuvinte și atitudinii.  ...t__T
Suflet fără gloria unui surăs tandru,
cuvintele vântului -întuneric adânc!
Mângâierea nu vine atunci când o dai,
ci atunci când singurătatea e sfâșetoare de grea!
Agonia morții în fericirea ne-ntâlnită a inimii.

                                                                                           - A. A. Popovici,