Frunzele cele verzi și bătrâne, gustul lor doare în inimă. Doamne, chiar tragedie a vieții sunt pentru cei din jurul meu!? Și vrei să mai vezi și colțul cerului, în naivitatea ta că totul e bine? Aștept voia Ta în nădejdea ce parcă vine! Ce este durerea în agonia ridurilor inimii? Este târziu în lunga dorință a trecutului. Viața, nu are nici o valoare fără moarte. O să rămân o babă fără de dragoste în așteptarea neexistentă! Multe cuvinte se zbat în inima mea ca o pală rece! Ramură bătrână a vieții e tot ce rămâne în urma anilor trecuți. Unde te voi găsi suflet vechi în această lume? Sfârșitul melodiei este gata și s-au șters notele partiturile vieții! Poate, doar poate e totul în pașii facuți cu multă stângăcie. Liniștea bântuie pe străzile minții, gândul confortabil al suspinului interior. Mergi frică a viitorului.!. .
- A. A. Popovici,
No comments:
Post a Comment