Fericirile vin în momentele cele mai grele ale vieții ! De multe ori ceea ce scrii nu are nici o logică, ca un fundament a ceea ce simt . Să arunci din tine bucăți de durere, atunci când viață nu mai ai . Aprinde o vorbă adâncă în vâltoarea timpului ! Nepăsarea stinge paloarea inimii goale în sticle răsuflate . Tușește atunci când îți miroase a moarte sufletul ! Albul visului depravat e speranța ceasului, un ticăit zdruncinat al ființei fără formă . Scrisul are o formă ascunsă a ceea ce simți tu, e doar o sclipire a unei rămășițe din tine ce se evaporă în cuvinte seci și fără o importanță anume ! Duhul se zbate în umbra norilor fierți de o apăsare stranie a unei șoapte ! Sapă în tine mormântul tăceri ca la sfârșit strigătul să-ți fie aspru ca o lance ce spintecă măruntaiele în două . Noaptea se lasă ca un croncăit de ciori, unde pleci și îți lași trupul dezgolit de pacea întunecată ?
- A. A. Popovici,
No comments:
Post a Comment