Cu ce te alegi de la viață, dacă nu cu resturile ce rămân de la alții? Cică Dumnezeu dă la toți cei ce cer dar, pe lângă vin lupi ce jefuiesc și ultima speranță de liniște! Nu mai simți durerea de plăcere, după ce ai luat binecuvântarea celui lalt!. Cerșești mila ca pe un ceas ce tcâie, la sfârșit e doar uimirea că ai căzut! Prețuite și uitate vor fi tot ceea ce nu ai făcut pentru El! Chiar și vreodată, e ceva ce nu există în ființa mea! Trebuie să mă bucur de ceea ce nu am! Deși alți nu doresc multul, ci doar puținul ce rămâne printre dinții celor mari ce sug și ultima picătură de suflare.. Rânjetul e dansul ce aduce o mireasmă de- Pace, Pace... între noi toți și apoi, e un sunet șiret al pașilor de trâmbiță adâncă ce răzbate dincolo! Un plâns de binecuvântare e tot ceea ce așteaptă cei de pe marginile scaunilor! Bucuria unei călători în deșertul speranțelor fără fericirea unei dorințe împlinite. Poate într-o zi rezultatul va răsări la lumina iubirii, ce până atunci va fi o văpaie uscată de vorbe ușoare chiar și înaintea Celui Sfânt! ... ............,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
- A. A. Popovici,
No comments:
Post a Comment