Imparatul a intrebat,
din multimea aceea de oaste;
cine este vrednic sa se castoreasca cu aceasta fata?
si privind in departare in sala imensa a incaperi,
nu gasise pe nimeni care sa fie gata!
apoi, privirile Sale cazura pe chipul unui barbat,
dintr-o mare multime El pasi in inainte!
pasii Lui erau fermi si hotarati in acelasi timp,
spuse cu glasul ce parea ca vine din inima Lui;
plina de iubire pentru ea, Eu!
voi fii acela, Imparate!
gata sunt!
zise Printul Rasaritului!
iar El pasi spre ea cu pasi siguri
si cu ochii plini de dragoste,
o privii cu blandete!
Ii spuse incetisor:
sunt gata a-Ma darui tie cu tot ce sunt,
Draga mea Printesa!
inima ei incepu sa bata cu putere la auzirea acestor cuvinte.
niciodata nimeni nu o numise Printesa!
buzele ei tremutau si toata fiinta ei,
prinse viata si bucurie!
intreaga ei viata fusese mereu cu capul plecat,
nimeni nu o privise vreodata cu atata Iubire!
pentru ca infatisarea ei nu era placuta.
mereu era trista desi,
nimeni nu putea sa vada asta,
doar inima ei stie ce e suferinta!
acum, privirea ei privi acei ochii calzi,
ea, o fata nepretuita in ochii celor din jur, dar acum!
in sclipirea ochiilor Lui,
ea gasi pacea si fericirea inimii ei!
ingenunchie inaintea Lui,
cu vocea ei blanda Ii spuse:
niciodata nimeni nu imi spuse cuvinte atat de dulci,
si tu un Print al Rasaritului...
ai vazut ceva de valoare in mine?
cand, ceilalti nimic bun nu au gasit.
El, ii intinse mana Lui si ii puse un Inel, pe deget!
ca semn al dragoste Lui pentru ea.
suspinele ei sau sfarsit, iar,
lacrimile de trisrete...
niciodata nu vor mai cadea din ochii ei!
pentru ca El,
va fi langa ea ca sa-i stearga fiecare,
lacrima a ei, cu mana Lui calda!
ridicandu-si capul catre El,
ea ii sopti bland:
esti Cel mai Frumos!
drag meu Print al Rasaritului!
- A. A. Popovici,
