Către tine!

" Către tine, vine Mirele cu urmele reci și goale dar El, vine! 

Grea i-a fost înaintarea, sugrumată de apăsare a fost ființa Lui.

 Durerea se zbate în mâinele și picioarele Lui, 

ca un strigăt ce sa sfârșit- pală a timpului! 

Sunetul fluerului șueră ca un vând, în agonia lungă. 

Turma inimilor e nevăzută în zarea îndepărtată, 

toiagul Lui sângeră de atâta așteptare adâncă! 

Totuși, El vine- pe stâncile goale va găsi El oare,

 iubirea cea aruncată în valea lacrimilor? 

Pieptul lui e gol de suferința pruncilor lui, 

ce varsă și ultima picătură de alinare a sufletelor lor, în groaza eternă. 

Corzile melodiei veșnice încă cântă în tăcerea neauzită, 

ce parcă se rup una câte una pe duhul tău închis! 

 Vine, obscuritatea Lui ce nu o simți, cu blândai mână de Tată. 

Târziu, vei rămâne afară și înghițit de mâinile bătrâne ale infernului dacă- 

nu vei striga ca urletul sfințeniei ce vine!!!

                                               - A. A. Popovici,

Mormântul zâmbetului !

Alb și negru sunt drumurile ce ridică inima către bucurie dar, 

și sufletul îl aruncă sfărâmat în pucăți de lut! 

Zâmbetu mormântului gol ce, 

sclipește pe pleoapele chipului ascuns. 

Durerea frântă pe buzele șterse ale timpului greu! 

Lupta este ca un mănunchi , 

ce niciodată nu se leagă într-un buchet. 

În umbrele acestei vieții, 

unde alunecarea unei virtuți este sigură!. 

Pierde, așteptarea rece ce încă nu se vede! 

Goală e pacea ce tânjește în urma fericiri. 

Întunericul s-a așternut pe ființa plină de zâmbete, 

străine sunt lingușirile limbi!

                                       - A. A. Popovici,

Emoția •

Va rămâne îmbrățișarea florilor, 

ca sub tăcerea sugrumată a liniștei de ieri! 

Mai pustiu e așteptarea bunului simț. 

Emoția e monologul ce arde, 

plăcerea nemișcată a sufletului. 

Torturat e brațul întins în final! 

Panicată este privirea ce s-a oprit în locul interzis. 

Stăpânirea doare în mijlocul libertăți- imaginare! 

Valul roșu se așterne între nădejde și disperate, 

ce vine- ca o blândă înfățișare ștearsă. 

Umilă și dulce e iubirea împărțită în secole reci! 

Nedefinit apare bucuria unui pericol adânc, 

ce oprește atingerea destinului fragil al inimii goale. 

Taina e cea care rămâne în urma șovăiri! 

- A. A. Popovici, 

Ce, Unde, Cum ?

.Cum poti suporta durerea ?

Povara ei suspina in bataia asteptari.

Rugaciunea e oftarea trista, de ce tace ?

Scump era ceasul noptii.

Unde este demonul ce cu o soapta te ingheata ?

Frica te sfasie in tine, ca o dalta.

Ce este binecuvantarea in urma dragostei ?

Iubirea e obscuritatea ei, ce este apasatoare.

Va fi pacea oare un trofeu al rabdari ?

Linistea ce rasuna in oglindirea fiinte ei.

Plansul este umbra blandetei,

a perdelei ce va ramane in anii grei.

Bataile inimii, ce acceptarea timpului trece !..

                                           

                                                                  - A. A. Popovici,

Don't dream !_!

To have children around you it is a blessing from God, and a joy of life ! What, is life with a disability ? I heard so many times- we thank you Lord for the healthy children. But, who needs a broken toy ?! - disability are the sunshine that, we never see it in reality! Who wants a bride in a wheelchair, a child without a leg, a young girl with a ugly face,  big eyes- ill body . Mom and Dad they dream always a beautiful child, but, who ever dream a sad dream of his baby ? Like a broken toy there are so many children with, lonely feelings that they are still waiting, for love to come, someday. Perhaps, there isn't such love in this world- isn't ?! An element of happiness is the human heart that, never think of the poor souls out there !. So many dream of an amazing love in their lives, that forget the people with loneliness . Where are the children that you never gave them the birth into this world ?You don't want to know what real lOve is,because you do not have a conscience ?! Don't dream only for you in this life, feel the burden with a open heart. !_!

                                     - A. A. Popovici,

Nu am pe nimeni !.

Doamne Isuse- eu nu am pe nimeni!!! 

Mama, e legată cu problemele celor de lângă ea și nu mai are grija inimii mele. 

Tatăl, m-a părăsit în pustiul groaze și plin de sângele păcatelor! 

Frații, nu îmi mai sunt aproape în liniștea iadului! 

Nu am pe nimeni, care să îmi mângie trupul frânt de sudoarea luptei. 

Prietenii, de mult au dispărut în durerea fierbinte a despărțiri! 

Bunica, se zbate lăsată în adâncul întunecat cu fiarele cei smulg carnea în bucăți de putregai. 

Bunicul, e în orbirea neștiinței ce cuvantul încă stă lâncă el și așteaptă un- Da! 

Iubitul, e speranța ce pâlpâie în Veșnicia azurie- că pacea ce este El, 

vine după sufletul meu ce nu are pe nimeni în lumea aceasta! 

Doamne Isuse, sufletul meu nu are pe nimeni care sa-l aștepte dincolo de poarta cea grea! 

Mântuirea, e singurătatea cu care v-om pleca de aici, 

goi cu ființa noastră și nimic alt ceva după noi. . .!

                                                                       - A. A. Popovici,

______the dream that, 

                               I dreamed this morning- dark dream. !

Formele Cerului. . .

Îmi simt bătăile inimii, 

ca vântul cel albastru ce îmi aleargă prin firele de păr! 

Iubirea ta e melodia norilor, 

ce într-o zi va atinge ființa-mi rece. 

Cerul are multe forme ca durerea din pieptul meu! 

Blândă e îmbrățișarea Lui ca anotimpul cald al zâmbetului surd. 

Iluzie ce pleacă odată ce este atinsă de mâna întinsă. 

Fărâmă e totul, glas al sufletului șters! 

Prețuite sunt cuvintele ne înfăptuite, ce dor. 

Sunetul adânc e ca o umbră în groaza tăcută! 

Liniștea ascunsă e aproape, o șoaptă placută, 

ce El o aduce în pașii ce vin. . 

- A. A. Popovici, 

Heaven warrior !

The only feeling that you have is, 

time will come someday when, 

flowers will smell of love and not of blood on you!

Like a warrior of heaven, 

with a sword of love you fight!

You must carry one, 

like the words from your soul that,

never will be listen in the dark!

The wound from your body is like a hidden place, 

that the eye can not see it!

Silence is your shelter,

in the fight of loneliness.

Love is the only thing that last forever,

in a world - unknown time!

Like a armor, 

your body is the wind,

that spreads the sunlight to fight the cold.

When the sword touches your enemy of darkness,

will never stop, 

until the blood is down- in ashes!

The human heart is so lonely but deep, 

it begins to breath when love comes.

Unknown is your life when the heart beats in you,

just because the sky is calling you!

To be a warrior of hope and peace.

Your life will end soon but,

for what you fight for ?

Don't, just be a fighter of this world that, 

you see with your eyes.

Let something behind you,

to be remember when- even time will end!

Be a heaven warrior___

                                                    - A. A. Popovici,

Și mâine vine •

 

Și mâine vine, ca o speranță din viitor. 

Un abur cald ce luptă în mine,

atingerea lui îmi ridică trupul zdrobit!
Nu veni încă, nu încă ! Așteaptă,
lupta vântului va șterge durerea ce arde în tine!.
Niciodată,
El nu îmi va cuprinde inima ce închisă a rămas-
în ușa singurătății !
Și mâine iar va veni-
ce bun va mai rămâne în mine ?
Buzele, au rămas în umbra timpului înghețat-
sărutul îmbrățișări Lui.
Pustiu îmi este sufletul din mine,
gol ca un cântec fără vers!
Gândurile aleargă împreună cu mireasma verde-
momente ce au rămas doar suspine în mine.
Iubirea- este puterea Lui, toată existența îmi este...
Plânsul neauzit în bătaia dulce ce și mâine vine!

                                                            - A. A. Popovici,

Kill all of me !

 

Someday, however, time- will end.

All of me must be kill, everything that I am or what I feel!

My dreams are no more feelings, they aren't real.

I bury all of me even I don't have the strength !

Like a purple gray flower- killed of a hand.

Reality exist only in memories and thoughts!

Because I don't have the right to feel or to dream .

Hide the dark that is inside of me !

In time all of me will be killed, without a breath.

With each passing day- something dies in me!

Even if the blood is still in me, I feel I'm not here anymore.

So, for what feealings and dreams are in me ?

The only treasure in life are our feelings...

                          

                                              - A. A. Popovici,

Do you see lOvE ?!

 

 - Hey, you ?

Who, me?!
- Yes- you there ?
 Do you see love somewhere?
- lOvE, there is such thing ?!
- How is it like?
- What ?
- love? Aaa, Ya !!!
I really don't know it!
Hmmm, that's to bad .
- Why?!
Because, without love your nothing in this world !
- Tsk, you are just a dreamer that,
 do not know life, is so cruel!
And you know something ?
- Me, yah you!
What ?!
Love is not for all the people in this world,
there is no love for so many of us!
- Hey you,
don't forget to hope for something,
that isn't real, ok! ?
Life is just a bad dream.
- When do you say:
loVe is a true thing but, there in reality is a lie ,.

                                    - A. A. Popovici,

Petals flower ._

Sometimes a flower from a boy, 

is the air of a simple breath that last forever!

Drop of the rain that never comes,

in a summer day. . .

The agony that is more pain,

until half of you is gone in the lonely wind -

deep song that is not hear in the distance !

Petals of words are in your soul,

that no one is there to hear them .

You are so sorry for all the smell, 

that they spread around you like a memory__

Nowhere to go just,

loss the happiness of petals flower.

                                             - A. A. Popovici,

Abur crud !•!

Tăcut e cerul cenușiu și agonia dureri eterne, 

ca el îmi este plină de tristețe ființa mea. 

Viața mereu va fi tristă deși, 

adesea îmi voi ascunde durere într-un zâmbet plăcut- prefăcut! 

Ca o carte ce își ascunde paginile, ca nu cuva să fie citită sau scrisă- 

neatins va rămâne condeiul cărții goale. 

Ploaia e grea pe umeri mei, 

mă pătrunde și mă sfâșie ca un bici ce aruncă în vânt bucăți din mine. 

O lance ce sfărâmă pănântul așa este toată suflarea mea, 

negura deasă îmi înghite și ultima speranțâ care încă se mai zbate în lăuntrul meu!! 

Umbra crengilor de copaci ce au înfățișările adânci ale rănilor ce sunt în mine, 

se agață și se transformă în ruinele de piatră ce sunt călcate în picioare- poveri grele, 

adânci ce vor rămâne chiar dacă timpul va trece ca un abur crud! 

                                        - A. A. Popovici,