Suferința este durerea Lui în rămășița iubirii rămasă în așteptarea lui Isus! Ce ar fi fost vântul fără existența Ta și iubirea ceea albastră a norilor?! Chinul sufletesc al Ierusalimului meu! Durere sufletească, unde este agonia Lui? Isus tânjește după tine cu lacrimi de dor cristaline! Oare de ce, sfâșie durerea Lui în inima sufletului tău?. Unde îți este frica sfântă înaintea Lui, ce brăzdează fericirea în picuri de Duh Sfânt? Oh Isuse,!!! Mă întorc în cenușa mormântului fără Tine, ce dispare în nepăsarea mea ascunsă? Te caut în gunoaiele de pe drumul bucuriei de o clipă și apoi, pier toate ca un suspin de freamăt uscat în vale! Crucea Ta am lăsat-o pe umeri goi, că și astăzi voi custa din Cuvântul Tau dar, gândul mi-a fost furat de murdăria timpului în care ochii se opresc adesea!. Ce laudă îți aduce ființa mea în starea deprolabilă în care se găsește? De ce, mereu copiați și nu vă place originalul... plus de asta nu știu cât Laudă pe Isus, falsitatea? Oare, am uitat Cuvântul Lui- Biblia? Peticim ca un dulap păcatul cu forme plăcute la atingere și trăim asa cu zdrențele pe noi ce dor! Nu mai dorim învelirea cu bucuriea lui Isus, plecăm capetele sub povara proprei noastre osânde amare.
- A. A. Popovici,
No comments:
Post a Comment