O rugăciune arămie !.

  

S-au ascuns sufletele printre razele de ruină

în ale bisericilor căldură ce doar o rămășiță de liniște sunt ! 

Toți predicați foarte bine și 

chinuiți sufletul omului cu poverile pe care 

nici voi măcar nu le puteți duce până la capăt . 

Ne învățați să ne plecăm capetele și să spunem un - amin 

,gol ce rămâne fără glas în trecerea anilor vieții noastre ! 

Rugăciuni sfărâmate ne este credința , 

și totuși sperăm în unitatea dragostei adevărate . 

Și voi păstorilor duceți făclia duhurilor ne curate în casa Tatălui Ceresc , 

de ce tăiați calea inimilor ce duce la cer durerea ? 

Numai El știe ce nimeni nu vede ! 

Vorbele ucid ființa ce stă în spatele singurătăți . 

Bani și viața voastră de bună dimineața cafeluța mea , 

vă conduc la mândrie furând Slava Celui Sfânt ! 

Muntele cel înnalt strigă că ajutorul vă vine doar din 

Duhul Adevărului nemânjit și nepătat de umbra voastră . 

Deschideți ușa celor ce urlă durerea dreptăți 

și tăceți în paginile Cuvântului Lui ! 

Într-un mare necunoscut ridicați 

Casa Celui Veșnic cu smerenea și curăția trupurilor voastre . 

Fiți înfricoșători în ochii plăcerilor 

cu cartea pe care o iubiți la amvonul râvnit ! 

Scrieți diferit ceea ce lumea vă arată 

și semănați așa cum El vă arată în Cuvântul Lui ...! 

Ooh, ascultați-mi această rugăciune arămie și lăsați-vă mișcați de ea .,  

                                           - A. A. Popovici,